Se pare ca am gura cam ,,spurcata", adica se implineste de cele mai multe ori ceea ce spun. Mai nasol este ca se implineste doar ceea ce spun de rau . Ideea ar fi sa nu mai spun ..... dar nu ma pot abtine asa ca suport consecintele .....
In ultimii 4 ani , in fiecare perioada de concediu se intampla ceva neprevazut care imi strica toate planurile si imi amana nevoia de odihna , relaxare , detasare . Astfel am ajuns sa simt o stare de agitatie si disconfort atunci cand se apropie concediul. Din pacate s-a intamplat si anul acesta.
Imi aduc aminte cand am scris cererea de concediu pe perioada 15 iunie - 31 august 2009. Asta este marele avantaj in a fi angajat in sistemul de Invatamant, ai un concediu nesimtit de lung comparativ cu celelate categorii sociale. As fi totusi curioasa cate cadre didactice chiar profita de acest concediu pentru ca eu doar pe hartie il am asa lung. Anul asta a fost Bacalaureatul , Titularizarea si acum familia .
Familia te surprinde cu cele mai neplacute evenimente in cele mai placute momente . Ajung astfel la subiectul pe care doresc sa-l dezbat si anume relatia doctor - pacient - apartinator deoarece in aceste zile ma confrunt cu dezinteresul si uneori chiar nesimtirea unor doctori dar si cu implicarea altora .
Ceea ce ma irita insa cel mai mult este privirea aceea pe care ti-o arunca atunci cand le treci pragul cabinetului : se uita in ochii tai si te saluta , apoi privirea lor iti studiaza tinuta vestimentara si in timp ce coboara spre incaltaminte cateva sutimi de secunda sunt rezervate accesoriului numit geanta .... plasa .... traista...... orice ar putea sa le fie destinat. Acest obiect de accesoriu este definitoriu pentru discutia care va urma. Daca le place ce vad se poarta politicos , cel putin la primele doua vizite pentru ca daca ajungi la a treia si inca nu ai uitat acest accesoriu in cabinetul lor deja lucrurile se imput. Brusc sunt foarte ocupati , incep sa iti vorbeasca ,,de sus" si devin chiar iritati daca mai ai tupeul sa pui intrebari indiscrete , gen : ,, Cat credeti ca va dura aceasta stare ?" , ,,Puteti sa-mi spuneti ce tratament i-ati prescris ?", ,, Are nevoie de un regim alimentar mai special ?" ..... intr-un cuvant mesajul este - faptul ca ascult aceste intrebari imi rapeste din timpul meu pretios- drept urmare esti poftit afara cu un foarte clar ,,La revedere !" Am sa redau conversatia :
- Buna ziua , d-le doctor !
- Mda .... haideti ....luati loc, va rog !
- Ce puteti sa-mi spuneti in acest moment , pentru ca vad ca situatia nu se imbunatateste dupa o saptamana de tratament, din contra .... este tot mai rau ?
- Pentru mine , care m-am confruntat cu multe cazuri de acest fel (sic!!!) este normal....
- Inteleg , insa puteti sa-mi spuneti la ce sa ma astept ?
- Pai am avut pacienti care au iesit din aceasta stare dupa 2 saptamani .
- Vreau sa va rog ceva ...... Am o verisoara care este medic generalist si lucreaza si la o firma care distribuie produse cu aloe vera. Aseara m-a sunat si m-a rugat sa-i trimit medicatia si diagnosticul pentru a face o schema de tratament cu aceste produse. Puteti sa imi notati pe o hartie aceste lucruri ?
- (iritat la culme ) Ei haideti , va rog frumos ... nu ma puneti acum sa scriu ..... sa ma sune ! Ii dati nr meu de tel . si sa ma sune ! Eu sunt foarte ocupat ... da !? La revedere !!!
Reactia mea a fost automatizata . M-am ridicat, am salutat cu un glas stins si pierduta ies pe holul spitalului si ma intreb ce am facut .... Doamne , daca l-am enervat ?!
Am constatat ca nu prea sunt spontana in astfel de situatii si am inteles si din ce cauza . Pentru ca pe mine, chiar si acum ,nesimtirea celorlati ma cam prinde nepregatita. Asadar , dupa o noapte in care am visat ca o strangeam pe mama de gat si o dadeam cu capul de pereti, normal ca m-am trezit cu fata la cearsaf si a doua zi m-am dezlantuit. Si i-am luat la impins vagoane pe toti prin spital : asistente , medic , infirmiere. La 2 ore dupa ce am facut eu scandal vine matusa mea care acum este pensionara dar toata viata ei a fost profesoara . Cred ca realizati ca dupa o viata de predat la catedra astfel de atitudini ii ridica tensiunea . Drept urmare face si ea un raid aerian si loveste in dreapta si in stanga in personalul auxiliar al spitalului .
Si ce sa vezi ????!!!!!! Dupa circul asta toata lumea a intrat in priza. Au venit sa ne intrebe cu ce ne pot ajuta, daca avem nevoie de ceva .... Interesant , nu !!??? Daca te porti frumos si respecti pe fiecare si mai recurgi si la ,, o mica atentie " esti un potential fraier .
Si nu vreau sa intru int-o discutie legata de profesionalismul doctorilor, de faptul ca un pacient internat de urgenta este tratat 9 zile cu 8 medicamente si glucoza ca apoi sa i se modifice tratamentul fara sa i se faca o investigatie clinica. Adica .... daca dupa 9 zile este mai rau schimbam tratamentul sa vedem ce se intampla. Sa nu mai spun despre faptul ca am primit 3 retete pana acum cu medicamente pe care le-am cumparat, ca in spital nu sunt. De faptul ca in fiecare zi cumpar scutece si a doua zi nu mai sunt iar pacientul este neschimbat din ziua anterioara, oparit si vai de capul lui. De faptul ca la fiecare intrare in spital portarul se face ca nu te mai cunoaste desi te vede in fiecare zi ....
Si totusi mai sunt oameni pe lumea asta !!!! Am intalnit si un medic rezident de bun simt si o asistenta si o infirmiera si chiar si unul dintre cei 4 portari . Si traiesc astfel cu iluzia ca totusi mai avem o speranta, ca totusi nu ne-am transformat toti in animale atrase doar de mirosul banilor, ca absolventii de Medicina simt un fior prin maduva spinarii atunci cand depun juramantul lui Hipocrat, chiar si in varianta lui moderna :
“O data admis printre membrii profesiunii de medic,
Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii.
Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate,
Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate,
Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatia sacra,
Voi pastra secretele incredintate de pacienti, chiar si dupa decesul acestora,
Voi mentine, prin toate mijloacele, onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic,
Colegii mei vor fi fratii mei,
Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala,
Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”
Concluzia la aceasta istorisire este ca trebuie sa fii cu tupeu, nesimtit in atitudine, cat se poate de isteric si sa recurgi la amenintari ca sa fii tratat cu ,,respect" (nu e respect ci doar teama ca ii dai in vileag ).
Probabil ca asta va fi drama vietii mele !!!! Nu pot sa fiu asa si nici nu-mi doresc sa ajung asa !!!!! Va trebui totusi sa-mi gasesc un scut de protectie . In ultimii 3 ani loviturile au fost tot mai dese si tot mai puternice, cel putin pentru mine. Sper sa nu imi avariez ,,mansarda"..... Si mai sper ca zicala ,, Trateaza-i pe ceilalti asa cum vrei sa fii tratat si tu " sa nu devina o gluma buna depasita de vremuri ... eu inca mai cred in ea ....
