vineri, 10 februarie 2017

D'ale psihologului frustrari

Azi am avut o discutie cu o persoana apropiata care imi vorbea despre greutatile pe care le intampina la locul de munca, despre distribuitorii care nu-i aduc marfa solicitata, cecurile in alb si alte asemenea si la finalul plangerilor imi tranteste: ,,Ce fain de tine, stai intr-un cabinet care arata bestial, ai clientii programati, porti discutii interesante si te alegi cu o gramada de bani ... asa, fara nici o grija!" Tot ce mi-a iesit pe gura in perioada urmatoare, dupa o pauza necesara creierului meu aflat in stare de soc, a fost sa spun un ,,Waw!" Am sa sar peste invidia din spatele acestor cuvinte si am sa descriu cam cum este in realitate viata unui psiholog.

In primul rand am placuta surpriza sa fiu urmarita, regulat si periodic ... de tatal/mama unui copil cu care lucrez. Sa vada daca vin la timp sau daca nu cumva stau pe facebook in timp ce copilul este la mine. Sunt clienti care ma asteapta in fata cabinetului sau vin cu cate 30 minute inainte de ora programata, in caz ca am liber ;)

Altii ma urmaresc pe facebook si cum apar online imi scriu povestea vietii lor pe mess. Aici ma refer la cei care nu au primit tema de casa sa-mi scrie pe mess ;) Dupa cum poate ati remarcat, unii chiar stiu si cand joc Candy Valley pe facebook :))) (chiar daca nu-mi sunt clienti). Unii clienti se programeaza in timp ce imi multumesc pentru rabdarea pe care o am cu ei si in ziua si ora programarii nu vin, ba imi blocheaza si numarul de telefon (recunosc ca doar unul a facut asta pana acum :)) ). Altii afla ca nu pot veni la mine la 5-15 minute dupa ora la care trebuiau sa fie prezenti. Intre timp sunt clientii care vor sa vina si ii refuz pentru ca nu mai am ore disponibile, nestiind ca unii nu au bunul simt sa anunte macar cu 2 ore inainte ca nu mai pot veni, asa cum este de fapt conventia, ca sa-i pot programa pe cei care doresc. Am avut un client acum cativa ani care era programat intr-o zi la ora 18 si m-a sunat la 18:05 sa-mi spuna ca nu CREDE ca mai ajunge pentru ca este inca la Deva ... Evident ca m-am gandit ca i s-a defectat aparatul de teleportare din moment ce el nu a realizat cu 2 ore mai devreme ca nu ajunge la timp in Timisoara.

Sunt cei care negociaza pretul desi le spun de la inceput ca pretul nu este negociabil. Si nu imi propun negociere decat cei care au functii si joburi foarte bine platite. Sunt unii preocupati de ce fac eu cu banii cu care imi platesc ei serviciile de consiliere, am avut client care mi-a platit cateva sedinte cu un curcan, altul cu miere de albine, altul cu dovleac si busuioc ... si altii deloc :)

Nu cred ca are rost sa vorbesc despre proiectiile pe care le fac clientii pe mine de-a lungul interventiei. Asta este un subiect pe care nu prea am cum sa-l dezbat in scris acum, ar trebui sa scriu un roman ... despre clienti care ma ameninta azi si maine imi promit flori, despre clienti care ,,nu rezoneaza" cu mine si atat de multe altele ... despre sotii clientelor care vin la mine si pentru care eu sunt ,,proasta aia care te manipuleaza si iti ia banii degeaba" ... fara sa realizeze ca se bat cap in cap notiunile de ,,prost" si ,,manipulare" ... daca sunt proasta nu prea pot/stiu sa manipulez.


In concluzie, noroc ca imi place munca mea si am satisfactia rezultatelor obtinute, ca majoritatea cazurilor sunt oameni care isi asuma interventia si au rezultate satisfacatoare ... si astfel aleg sa ma detasez de aceste situatii centrandu-ma pe rezultate si nu pe insatisfactii ...