Un nou inceput - My Way

Sunt momente în viaţa fiecărui om în care, ajuns la o răscruce îşi pune întrebarea ,,Eu ce fac mai departe?”

Când mi-am pus această întrebare am ştiut că sufletul meu simte nevoia unei schimbări. Şi ea a venit, mai mult sau mai puţin provocată.

Atunci mi-am adus aminte un citat citit undeva, cândva … :

,,Viaţa este asemeni plutirii pe un râu. Putem face cum fac majoritatea, să ne lăsăm duşi de aceasta fără să ne pese unde ajungem, sau putem ieşi din mulţime si să vâslim către unul dintre maluri sau chiar împotriva curentului.” Un om raţional şi pragmatic ar putea să întrebe la ce i-ar folosi să facă altceva decat ceea ce a învăţat să facă şi îi aduce o mică satisfacţie. Poate pentru că viaţa înseamnă schimbare şi odată cu fiecare schimbare trecem la o altă treaptă de evoluţie. Doar aşa creştem, doar aşa ne testăm adevăratul potenţial, doar aşa ne putem depăşi limitele impuse de educaţie, societate sau convingeri şi credinţe personale.  Cineva spunea că ,,în viaţă nu trebuie să  realizăm foarte multe lucruri, însă trebuie să le realizăm pe cele cu adevărat importante.”

Şi pentru că atunci când eşti pregătit să vâsleşti împotriva curentului, viaţa îţi trimite întotdeauna vâslele de care ai nevoie, pot spune că şi eu am întâlnit acei oameni pe care i-am simţit aproape şi care mă vor însoţi în această călătorie.

Pentru că sunt psiholog, mulţi ar putea crede că i-am ales pe criterii  foarte bine definite şi foarte ştiinţifice. Singurul criteriu a fost intuiţia. Atât şi nimic mai mult. Pentru prima dată în viaţă mi-am ascultat intuiţia.

Astfel a luat fiinta Asociatia pentru Optimizare Personala MY WAY. Nu ne dorim altceva decat sa ii indrumam pe cei care doresc o schimbare in viata lor, spre a descoperi lucrurile cu adevarat importante pentru ei si a le trai ca atare. Viata poate fi atat de minunata cat ne dorim noi sa fie...

                            

România pitorească şi provocatoare

   M-am întors din concediu. A fost cel mai ciudat, nepregătit şi în acelaşi timp reuşit concediu pe care l-am avut în viaţa mea, până acum.
   Am plecat în concediu pur şi simplu. Fără planificări, fără ţinte bătute în cuie, pur şi simplu ne-am urcat în maşină şi am plecat. Aşadar, vineri în 7 septembrie la ora 13 am plecat din Timişoara pregătiţi de Trasfăgărăşan, Transalpina, Delta Dunării, Valea Prahovei, Sighişoara ...şi altele, în funcţie de buget şi energie. Şi pentru că ne-am lăsat duşi de val, când am ajuns pe la Deva, am luat decizia ca primul obiectiv să fie Delta Dunării, mai exact Gura Portiţei despre care am tot auzit şi ni s-a părut locaţia ideală.

   Totul a fost minunat până am ajuns în judeţul Buzău. În momentul în care a intrat în acest judeţ, am avut senzaţia că ne-am întors în timp, înainte de 89. Singurul lucru care ne ţinea în prezent erau şosele foarte bune. Apropos de şosele, să nu mai aud pe cineva spunând că nu avem şosele că mă supăr :)) O singura zonă am întâlnit pe tot drumul nostru cu şosele proaste, dar ajung şi acolo... Şi să revin...Am intrat pe Întorsura Buzăului, fiind inconştienţi că altfel nu ne băgam la aşa ceva. Era deja întuneric şi nu am văzut în viaţa mea atâtea serpentine. Dar astea au fost cea mai mică problemă pentru că tot drumul am avut de furcă cu camioanele cu lemne. Fraţilor, se taie copacii din Moldova !!! Mi-au dat lacrimile şi mi s-a strâns inima când am văzut cât de tineri şi sănătoşi arătau copacii tăiaţi.

   Am ieşit din Întorsura Buzăului cu regretul că nu am văzut nimic din peisajul care, sunt convinsă că este superb. Ce mi-a rămas însă, a fost cerul... mirific, atât de curat, cu atât de multe stele luminoase care îţi lăsau impresia că le poţi atinge cu mâna ... mi-a rămas imaginea asta pe retină şi mi-a intrat în suflet. Mi-ar place să cred că oamenii locului apreciază această frumuseţe. Dacă nu îi invit la Timişoara să vadă cum arată cerul deasupra unui oraş poluat.

   Am luat-o spre Brăila şi au dispărut indicatoarele rutire. Am început să căutăm drumul spre Tulcea şi uitându-ne după oameni pe stradă, am remarcat că străzile erau pline de tineri, cu vârste între 16-25 ani, adunaţi în grupuleţe pe la diferite părculeţe, care erau însoţiţi de câini pitbull şi jucau ceva jocuri pe care nu am reuşit să le înţeleg. Feţele lor însă, erau foarte încrâncenate şi dure. M-am simţit ca într-un ghetou şi mi-a fost frică să întreb ceva despre destinaţia noastră. Aşa că, am început să ne învârtim prin Brăila, pe la ora 2 noaptea, în căutarea unei feţe care să ne poată îndruma. Am găsit pe cineva, până la urmă, care, foarte calm, ne-a spus în ce direcţie să mergem până la Bac-ul care ne trece Dunărea. Mi-ar fi plăcut să ne pozeze cineva feţele în momentul în care am auzit de bac. Atunci am realizat că suntem în România si că singurul pod peste Dunăre este cel de la Cernavodă :)))) Dar ideea de a trece cu bac-ul Dunărea, ne-a înviorat şi ne-a trezit. Numai că tot ne-am încurcat în străzi şi a fost prima agresiune pe care am produs-o maşinii...nu am vazut că pe marginea şoselelor sunt canale care nu au capace. Noroc că nu am rupt roata ci doar ne-a lovit cu scutul de asfalt. Până la urmă, pe străzi prăfuite şi în reparaţie, fără indicatoare şi marcaje rutiere, am ajuns la bac şi am trecut Dunărea în jurul orei 3:30, sâmbătă dimineaţa.

   Apoi am pornit spre Jirilovca, ultima localitate pe uscat de unde trebuia să luăm vaporul până la Gura Portiţei, situată la 18 km în largul Mării Negre, în Rezervaţia Naturală a Deltei Dunării. Am mers printr-o pustietate înfricoşătoare, nu am văzut o lumină pe distanţe de zeci de km. La ora 6 dimineaţa am ajuns la Jirilovca şi am prins primul răsărit de soare în Deltă .... o senzaţie copleşitoare de uimire, bucurie şi dor de viaţă care a şters ca un burete toată oboseala .... Tot drumul de 17 ore a meritat pentru a vedea asa ceva ...INDISCUTABIL !!!

Şi totul a început să fie minunat. Călătoria prin Deltă cu vaporaşul, minunăţia locurilor, fauna, culoarea apei, multitudinea de păsări, culoarea cerului, briza, razele soarelui care ne încălzeau faţa...totul era minunat !!! Şi am ajuns apoi în Paradis...un Paradis numit Gura Portiţei. Altă lume.... Păcat că mirajul locului a fost rupt de locuitorii care şi-au făcut ,,datoria", adică au început jecmăneala. Camera 60 euro/noapte, o sticlă de apă de 0,500 ml - 5 lei, o cafea 8 lei. Şi cică sunt preţuri de extra-sezon. Servicii proaste, preţuri mari într-un loc de basm. Am stat o noapte că nu aveam ce face. Ne-am cazat şi am ieşit pe plajă. Briza bătea foarte tare şi era chiar rece, aşa că ne-am întins la soare să ne încălzim....şi, am adormit .... Ne-am trezit arsi de soare şi cu capul greu :))) Nu am avut probleme până spre seară când am început să am frisoane şi mai târziu tot tacâmul unei insolaţii : diaree şi vomă.
   Dar nu mai conta pentru că eram acolo, unde mă simţeam mai aproape de Dumnezeu şi de cer ... Aş mai merge acolo ??? Cu siguranţă DA!!!! Însă doar cu cortul şi cu un bax de apă :))))

   Sâmbătă la ora 17 am plecat spre Constanţa, să vizităm staţiunile de pe Litoral. Am ajuns pe la ora 20 la Mamaia unde ne-am cazat la un hotel cu 80 lei/noapte :)))) condiţii decente, vedere la mare, în mijlocul staţiunii. Aşadar, am decis să stăm 2 zile în care am vizitat tot ce se putea vizita. Am luat staţiunile pe rând şi ne dădeam cu părerea, care este mai frumoasă. Toate sunt frumoase, în felul lor....fiecare îţi oferă alte perspective, alte culori ... Sunt superbe. Am plecat luni dimineaţa luîndu-ne la revedere după ce am admirat răsăritul soarelui care ar trebui să devină un ritual pentru fiecare dintre noi. Şi am plecat spre munţi ....

   Spre Cernavodă, Ploieşti şi Valea Prahovei până la Sighişoara. Am trecut de data asta şi prin zone mai puţin plăcute. De exemplu, în Slobozia am fost nevoită să închid geamul de la maşină pentru că aerul de afară nu putea fi respirat. M-am simţit ca după Apocalipsă mai ales când am văzut ce culoare avea fumul care ieşea din nişte furnale.... Se circulă extrem de prost şi am trăit ceva ce numai în România cred că poţi trăi pe şosea...un individ venea din sens opus pe banda pe care înaintam noi, făcea cu farurile să ne dăm la o parte ca să poată să depăşească el un camion .... Trist dar adevărat. Şi am ajuns pe Valea Prahovei unde este singura zonă în care drumurile sunt foarte proaste. Şi a fost a doua oară când am început să ne agresăm maşina. Păcat că nu am putut să admirăm peisajul fiind atenţi la cum să ocolim gropile. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam tocmai în această zonă turistică. Ne-am oprit la Sinaia pentru a vizita Mănăstirea şi Castelul Peleş şi când am oprit maşina am sesizat un sunet ciudat la maşină. Ascultând din exterior sunetul, ne-am dat seama că nu poate fi ceva trecător şi ne-am dus la un service auto din Sinaia. Vestea ne-a lovit în cap. Nu mai putem merge mai departe !!!! Este nevoie de o piesă care trebuie comandată ... bla, bla... Ne-am parcat maşina, ne-am dus la Mănăstire, ne-am rugat, am urcat la castel dar nu am mai putut să ne simţim ok pentru că nu ştiam ce să facem. Drept urmare, în stilul meu caracteristic i-am spus lui Adri că eu cred că ar fi bine să plecăm spre casă pentru că simt că va fi bine .... dar trebuie să plecăm spre casă. El era foarte nedumerit, ca de fiecare dată când îi spun eu că ,,simt" anumite lucruri ilogice pentru el. Dar pentru că maşina este cel mai preţios bun pentru el şi nu îl incânta deloc ideea de a-şi băga oricine mâinile în ea, a acceptat că eu am cerut suportul îngerilor şi se auto-convingea şi el că ne vor sprijini până în Timişoara.
   Vă vine să credeţi sau nu dar am plecat din Sinaia spre Timişoara cu informaţia că nu ne ţine maşina mai mult de 100 km, sperând în protecţia îngerilor ..... La ora 24 am fost în Timişoara. Adri a oprit în faţa casei şi nimeni nu a spus nimic câteva secunde apoi amândoi am decis să mulţumim celor care ne-au vegheat drumul.
   Azi, mecanicul auto l-a întrebat cum a adus maşina şi când a auzit că am venit noi cu ea, nu a putut să creadă, spunând că am avut mare noroc ....Încă puţin din scepticismul lui Adri a dispărut iar eu mi-am întărit încă odată credinţa.

Şi astfel s-a sfârşit concediul nostru care a avut de toate şi a fost perfect :)))) .... S-a sfârşit parţial .... pentru că de mâine dimineaţă reluam traseul ratat : Transalpina,  Transfăgărăşan :))))

Politica, apanajul cui ?!

Am scris randurile de mai jos pe pagina de Facebook a doamnei Grapini (pe care, de altfel o respect foarte mult) si am simtit sa le postez si pe pagina mea ca sa fie clara tuturor orientarea mea politica :)))))

,,Imi pare rau, nu l-am votat pe Basescu si nu il voi vota nici acum. Totusi prin natura meseriei am invatat ca atunci cand iei ceva trebuie sa pui altceva in loc. Nu cred ca avem pe cine pune in loc iar chestia cu ,,sa alegem raul cel mai mic" imi provoaca greata. Dupa cum vedem, sub ,,scuza" ca si Basescu a procedat la fel, tot ce s-a intamplat in ultimele zile a scos in evidenta potentialul agresiv si abuziv al asa zisilor salvatori ai Romaniei. Deci, cu siguranta voi fi un cetatean care nu poate fi convins sa mearga la vot. Va doresc totusi mult noroc cu mobilizarea cetatenilor .... pe care a mia oara incercati (ma refer la partidele politice...toate) sa ii implicati in aceasta vendeta.

Ca sa va dau si solutii, eu ca cetatean al acestei tari cred ca cel mai bine ar fi sa va consumati energia cautand si promovand un candidat decent la presedintia Romaniei. Actualele varinate nu sunt ,,votabile". Nu trebuie sa ai studii de specialitate ca sa le citesti fata si implicit caracterul."

Nu am dorit sa imi dau cu parerea despre politica pentru ca este un domeniu care imi provoaca sila. Nu pot sa cred ca oamenii care ,,ne reprezinta" sunt tot ce avem mai bun in tara asta. Nu pot sa cred ca, daca istoria ne arata ca nu stim sa ne conducem singuri, ar trebui sa perpetuam aceasta ,,convingere". Cred ca putem mai mult de atat, cred ca suntem mai inteligenti de atat si cred ca putem sa ne smulgem de sub sadomasochismul politic din ultimii ani. Poate ca sunt doar naiva si traiesc intr-o realitate iluzorie. Totusi nu ma costa nimic sa emit aceste vibratii. Ar fi frumos sa incercam cat mai multi sa facem asta. Poate pana la urma ne mobilizam cumva......chiar si doar energetic :)))

Nu vreau sa influentez pe nimeni, vreau doar sa fiu cinstita cu mine insami ....


P.S.  Remarca unei doamne la postarea mea ,,Oricine e mai bun ca Basescu" :)))) Parca am mai auzit asta si inainte de Basescu ....

Intr-o zi de luni, fara curent ...

A sunat alarma de la telefon la ora 7. Este luni si desi nu imi place sa ma trezesc asa devreme, acum ma bucur ca merg la cabinet pe racoare. Ma ridic din pat, merg la baie si realizez ca ma doare ceva sub buza...ca si cand sta sa erupa un cos. Merg la oglinda si pentru ca imi dau seama ca nu vad prea bine, dau sa aprind becul. Becul nu se aprinde....poate e ars, imi zic in sinea mea dar totusi tin sa strig si la Adri sa il informez. Raspunsul lui : ,,E ars pe dracu ! E luat curentul..." In secunda urmatoare mi s-a intunecat !!! Nu aveam cum sa fac dus dupa o noapte in care am transpirat ca un cal, nu aveam apa nici sa ma spal pe dinti sau sub brat .... Dar tragedia era ca nu aveam haine calcate !!!!! Toate hainele purtabile pe caldurile astea au fost spalate si adunate in cos dar nici una calcata. Imi era imposibil sa calc aseara in conditiile in care in camera erau 28 grade si simteam ca nu mai am aer... Atunci a inceput negocierea :)))
- Hai va rog....dati drumul la curent, macar 10 minute..... Tampitii dracului, luni dimineata v-ati trezit sa luati curentul....nu puteti sa-l luati noaptea. .... Va dati seama ca se strica mancarea in frigider !!!!!
Adri se ridica din pat si merge si el la baie. Si incepe sa urle :,,Nu ai putut sa imi lasi si mie putina apa la wc ?!" Pai cand am tras eu apa nu stiam ca nu e curent...Si incepe si el seria de blesteme si injuraturi la adresa Enel. Eu inca mai negociam :))) ,,Lasa ca imediat vine curentul... La jumate sigur ii dau drumul ...." In cele din urma mi-am luat pantalonii si m-am asezat pe ei in speranta ca se vor calca la presiunea fundului meu. Am gasit si o bluza care nu necesita calcat si in cele din urma am reusit sa fiu cat de cat decenta. Doar parul imi statea de parca vroia sa zboare dar pana la urma, cu putin fixativ am reusit sa-l intind ca apoi sa-l prind cu doua clame.... Am uitat sa precizez ca pe dinti si sub brate m-am spalat cu Apa Naturala Buzias Light. Asa, ca sa fie clar ! :)
M-am urcat pe bicicleta si am pornit spre cabinet. La primul colt o pisica neagra ! O vad si incep sa pedalez mai tare ca sa nu apuce sa-mi taie calea :))) Te pui cu pisica....normal ca mi-a taiat calea. Futu-i mama masii !!!! Pe urmatoarea strada alta pisica gata de trecere ...Nu se poate !!! Ce aveti azi cu mine, fratilor !? Asta m-a ratat :)) Mergand pe bicicleta in stilul meu ,,boem" (ca sa nu spun aerian) imi aduc aminte de o discutie pe care am avut-o ieri pe Mess cu un prieten pasionat de Teoriile Cospiratiei. Imi spunea ca cei de la FBI se pregatesc sa blocheze accesul la internet al unui anumit numar de utilizatori. Ha, ha, ha !!!! Acum insa ma gandesc la curent si tot ce implica lipsa lui. Deci, fara curent, eu :
- nu am acces la apa,
- nu ma pot incalzi,
- nu pot da drumul la aragaz,
- nu pot porni televizorul, calculatorul...
- nu pot sa-mi calc haine,
- nu pot sa spal haine ....doar cu mana :)))
- nu am lumina pe timpul serii/noptii, etc.
Pai de ce nu se gandesc cei de la FBI sa nu ne mai dea curent ??? Este suficient sa ne taie curentul si ne intoarcem din nou la epoca de piatra :))
Sau poate totusi le este frica sa nu ,,ne prindem" ca ne descurcam si fara si chiar ne este mai bine si atunci nu ne mai pot ei manipula asa usor ??? Hmmm....si uite ce usor am alunecat si eu in teoria conspiratiei, intr-o zi de luni, fara curent si cu pisici negre care ne taie calea.....

Insotita de ingeri ....

Azi am avut o zi de cacat .... Desi e vineri si ar trebui sa ma bucur ca vine weekendul, eu am fost azi si merg si maine la curs. M-am inscris la un curs de antreprenoriat organizat de Centrul de Afaceri. Azi a fost primul dintr-o serie de 4 cursuri. Asadar am asistat la informatii de baza despre contabilitate, un domeniu cu care eu nu rezonez absolut deloc. Lumea din sala foarte serioasa si preocupata de ultimele noutati aparute in legislatia financiara : manageri de firme si IMM-uri, contabili si absolventi de Management....si eu Psiholog. Toata ziua m-am intrebat ce caut eu acolo ????

In prima faza m-am amuzat. Parca eram la un curs de Limba Chineza :)))) Se vorbea despre conturi, solduri, ba mai mult am avut de rezolvat un exercitiu despre cum se calculeaza balanta ...sau bilantul ??? Habar nu am :)))) In fine, am avut o foaie pe care mi-am etalat talentul artistic : un iepure, 2 flori, o stea, o femeie si svastica in 3D :))))))) As mai fi avut loc de niste ghirlande dar doamna din dreapta mea era cam siderata de preocuparile mele.... In pauza de cafea, toata lumea dezbatea subiectul ,,Ce faci cand iti vin in control de la Finante", eu fotografiam florile de pe holul Centrului de Afaceri.

Asta a fost in prima faza !!

In a doua faza, adica dupa pauza de cafea (pauza care  durat o ora si 10 minute), am inceput sa ma simt ca intr-o capsula. Toata lumea era prea sobra pentru gusturile mele si lipsea culoarea.... Habar nu am despre ce s-a discutat pentru ca nu am retinut nimic.... Evident ca la pauza de prinz am plecat. Mi-e groaza ca trebuie sa merg si maine ...ca cica, daca am semnat contractul nu mai pot sa dau inapoi...offff !!!

Dupa ce am trecut pe la cabinet, am fost sunata de o buna prietena care ma anunta ca a fost diagnosticata cu cancer .... M-a lovit ca un bolovan in crestetul capului :( Cred ca am rezonat foarte mult cu frica mea de acest diagnostic pe care am trait-o cu cateva luni in urma si m-a daramat. M-a daramat pentru ca in ultima vreme am primit astfel de vesti de la oameni care prin meseria lor se dedica celorlalti.... Este asa de trist !!!! Pot sa inteleg ca sunt lectii de viata dar ma doare sufletul pentru suferinta lor.....

Venind spre casa, cu ochii inlacrimati si gandindu-ma la acestia, mi-am adus aminte de ingerii din viata mea....  Si ei nu au ezitat sa ma anunte ca sunt alaturi de mine. Mi-am ridicat ochii spre cer si am vazut asta :

P.S. Nu am spus nimic de norul de ,,drosophila melanogaster" in care am intrat cu capul in timp ce pedalam spre curs...Eram si transpirata, asa ca s-au lipit bine de fata mea :))) Si nu am spus nimic nici de tir-ul care mi-a facut sfincterul sa se contracte in timp ce a trecut cu viteza pe langa mine si m-a impins pe trotuar .... Doamne fereste !!!!

                                                            Sa aveti macar voi un weekend placut :)

Impreuna dupa 20 de ani

Aseara am avut intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului. 

Cum a inceput totul ???? 

A inceput cu treapta a II-a la care m-am prezentat extrem de speriata, cu atat mai mult cu cat parintii mei mi-au facut ,,onoarea" de a pleca in concediu la Mamaia chiar inainte de examenul meu. Doar in acea perioada au mai gasit bilete :)). M-au luat si pe mine dar pentru ca am facut o criza de astm (intotdeauna inainte de examene faceam crize), m-au trimis acasa cu avionul ... singura... M-am prezentat la examen si am luat note destul de mari, in jurul notei 8,90... tinand cont ca am dat examen din Fizica si Matematica ... Am intrat la sectia mecanica a liceului dar dupa 2 saptamani de la inceperea anului scolar, sunt chemata la directiune si mi se comunica faptul ca voi fi transferata la sectia electro deoarece am avut medie mare la examen. 

Si astfel am ajuns in XI C, clasa profesorului de Matematica, Juratoni, un om cu un caracter pe care nu doresc sa il judec pentru ca nu stiu care a fost viata lui si cum a ajuns acel om care pentru mine a fost un stres major in ultimii doi ani de liceu. M-am asezat in banca cu Alina Lupu, cea cu care am fost si in clasele anterioare si care mi-a ramas si prietena. 

Se pare ca noi doua am fost si suntem si mai nostalgice din fire, deoarece ne-am hotarat sa luam initiativa si sa organizam aceasta intalnire. Normal ca pe parcurs am inceput sa fim tot mai dezamagite, am auzit scuze mai mult sau mai putin plauzibile. Pana la urma, cel putin eu am fost surprinsa sa vad ca au venit oameni la care nu ma asteptam sa vina. 

Am sa va spun cum m-am simtit eu pentru ca toata lumea m-a intrebat azi si nu prea am stiut ce sa raspund. Am incercat sa fac o introspectie ca sa imi definesc mai clar perceptia vis-a-vis de aceasta intalnire.

La prima vedere, sa zic asa, am avut senzatia ca am facut o iesire cu colegii de clasa la Gradina Banateana. Ca si cand timpul s-a oprit in loc si eram din nou elevii ciudati, fiecare in felul lui, cu glume tampite si foarte specifice anumitor baieti :))), cu aceleasi complexe pe care incercam sa le ascundem. Insa dupa cateva minute, cand s-a lasat prima liniste mi-am dat seama ca nu stim ce sa ne spunem, ca de fapt au trecut totusi 20 de ani in care s-au intamplat multe si ,,oare ce ar trebui sa spun?" A fost prima data cand am identificat o tristete interioara pe chipul fiecaruia, un zambet doar afisat de dragul conjuncturii. A fost de asemenea momentul in care am inteles ca nu mai suntem noi cei de atunci. Lipseau oamenii ,,de nadejde" ai trupei. Lipsea Seba care nu mai este printre noi, lipsea Radu care are un copil de cateva zile si nu a putut sa vina, lipsea Miomira si multi altii care faceau atmosfera mai placuta. Am fost 12 oameni de 38 de ani, maturi si preocupati de griji si probleme personale actuale. Am incercat fiecare, timid, sa spunem ,,ce mai facem" si am spus cate ceva pana cand, dupa 2-3 beri, unii au inceput sa spuna mai multe :))) dar si atunci foarte cenzurat.

Intr-un cuvant pot sa spun ca am fost stinghera. Sunt o fire libera si ma exprim foarte usor. Vorbesc deschis despre viata mea si nu imi este rusine de absolut nimic din ceea ce am trait. Aseara am simtit ca nu pot sa fac asta. Am simtit ca daca as face asta i-as pune intr-o postura neplacuta pe ceilalti. Drept urmare am raspuns ,,provocarilor" venite din partea profului de Fizica si am raspuns foarte sumar la cateva intrebari venite de la colegi. Singura fata de care m-am ,,deschis" mai mult a fost Otilia, o colega cu care nu am fost niciodata foarte apropiata. 

Am realizat ca am foarte multe amintiri din perioada liceului despre care ceilalti nu isi aduc aminte. Am realizat ca vremurile ne-au acaparat si ne-au pus in mana telefoane si aparate de fotografiat pe care nu le mai lasam jos. Am realizat ca dupa doua ore majoritatea erau  preocupati de copil, sot/sotie si se pregateau sa gaseasca o scuza pentru a se retrage ....

Concluzia ???

A fost o intalnire la care m-am dus cu asteptari si care s-a prezentat intr-o realitate care nu corespundea cu realitatea mea. Ma bucur ca mi-am vazut colegii, imi pare rau ca nu au venit mai multi si acum, cred cu tarie ca toate amintirile ar fi bine sa le lasam in urma, ele au fost specifice varstei de atunci. Punct. 

Asta este ce am simtit eu si este doar perceptia mea :)

Boala ca rezultantă a emoţiilor blocate.

           Lucrez într-o clinică privată şi inevitabil văd în fiecare zi tot felul de persoane programate la consultaţii. Xeroxul este în sala de aşteptare aşa că, atunci când mai am de xeroxat ceva, cu coada ochiului ,,scanez" persoanele care aşteaptă. De fiecare dată remarc feţe grave, triste, uneori chiar distruse .... Acum câteva săptămâni dau peste o cunoştinţă care simte nevoia să îmi relateze drama prin care trece. Am ascultat-o însă după ce m-am retras în cabinetul meu am început să evaluez puţin informaţia pe care am primit-o şi mai ales modul în care ea mi-a fost transmisă.... aproape că îmi spunea că nu mai are mult de trăit. Şi era vorba de nişte dereglări hormonale. Evident că am încercat şi eu să mă bag în seamă spunându-i că şi eu am astfel de probleme, că m-am îngrăşat foarte mult şi nu pot să slăbesc, că sunt alergică ,,maxim" (aşa s-a exprimat doctoriţa) la acarieni, că nu era curioasă să audă ce îi spuneam eu, ea vroia să îşi exprime suferinţa, nu avea nevoie de ,,sfaturi". Aş fi dorit să-i spun că ea este cauza, felul cum a abordat viaţa.... la fel cum aşa zisa mea boală este doar din vina mea, că m-am neglijat, că nu am măncat regulat şi normal, că am avut 3 job-uri dintre care 2 m-au terminat psihic şi din care am câştigat doar ceva experienţă, că am avut zile în care uitam şi să beau apă şi multe altele pe care nu mai are rost să le înşir. 

          Oameni buni, încetaţi să mai daţi vina pe soartă, moşteniri genetice, blesteme ale foştilor soţi sau soacre ori  mai ştiu eu ce alte variante. Începeţi să vă purtaţi matur, să înţelegeţi că boala este efectul propriei neglijări, că boala este de fapt un profesor şi aşa cum spune d-na Letiţia Cosma ,,trebuie văzută cu alţi ochi, adică să se vadă darul pe care ea (boala) îl aduce". Normal că o să fiu ,,apostrofată" şi etichetată ca nebună ( că tot sunt psiholog, deci am teren fertil pentru nebunie :))))), aşa cum poate s-a întâmplat şi când doctoriţa alergolog m-a surprins ,,comunicând" cu acarienii care si-au făcut simţită prezenţa la testare. Păi cum ar putea fi altfel, dece să fiu intimă şi naturală cu corpul meu, dece să comunic cu el şi să îl întreb ce vrea să-mi transmită..... că doar ce o să zică lumea, că sunt nebună, că eu, de fapt particip la Big Brother şi mă vede toată lumea când fac asta.... 

             Tot de la doamna Letiţia am aflat că în China, sistemul sanitar/medical pune accent pe prevenţie şi că medicii buni nu sunt cei la care aşteaptă mulţi pacienţi (şi care sunt sancţionaţi), ci cei care NU au pacienţi. 

          Şi am să revin la prima parte a discursului meu şi la pacienţii din sala de aşteptare.... Care sunt emoţiile care domină acele trupuri ? Frica şi panica !!! Cunoştinţa de care vă vorbeam mi-a făcut o prezentare ,,hiperbolizată" a situaţiei ei şi doar medicul specialist o putea face bine .... şi eventual D-zeu dacă se îndură de ea.... Păi dacă pasăm altora responsabilitatea noastră, cum vom reuşi să acceptăm, să iertăm, să învăţăm şi să evoluăm ???

        Discuţia este lungă şi ar fi multe aspecte de dezbătut. Recomandarea mea este legată însă de importanţa procesului terapeutic atunci când vorbim de orice boală. S-ar putea să fie costisitor dar gândiţi-vă că sunteţi nevoiţi să daţi o grămadă de bani pe analize, tratamente, medicamente, intervenţii ghirurgicale, etc. dar nu vă rezolvaţi o latură esenţială în procesul de recuperare şi vindecare : LATURA EMOŢIONALĂ !!! 

             

                               Înţelegea bolii şi acceptarea ei reprezintă calea sigură spre vindecare.

 

Era Nouă păgână sau Psihologia derivată din magie.

     Zilele trecute am primit o carte. Nimic ciudat pentru ca mi se intampla sa primesc astfel de mici ,,atentii". Si pentru ca toate cartile pe care le-am primit au venit ca un ,,mesaj" cu informatia pe care o gaseam in preocuparile mele si pentru ca fiecare carte a venit exact atunci cand ,,trebuia" sa vina, pot spune ca m-am bucurat gandindu-ma ca este timpul sa mai dobandesc si sa-mi insusesc ceva ce imi va fi de folos. Titlul cartii ,,Mariajul Mistic" al autorului Bucur Paul Dan. Nu vad nici o editura insa Bibliografia este consistenta si multe carti sunt in limba engleza. Ma uit putin peste curpins si constat ca are trei capitole : 

1. La inceput a fost Cuvantul, 

2. Misticismul Evului Mediu,

3. Dusmanul la Porti ...... 

Si surpriza !!!! Acest ultim capitol contine : New Age, Psihologia, Atitudinea mentala pozitiva, Gandirea pozitiva si imaginatia, etc ..... Primul gand care mi-a trecut prin cap : ,,Ce vrea sa spuna, ca toate astea sunt ,,Dusmanul" ?!

   Am inceput sa citesc si am devenit oripilata .... gandul ca unii oameni pot gandi asa si ca mai au si adepti m-a ingrozit. Drept urmare am decis sa impartasesc cu voi cateva ,,viziuni" ale autorului.

,,Vorbeam de amenintarile la adresa crestinismului. Prima amenintare este miscarea Era Noua. Este o miscare spirituala de culoare vestica si estica, dar si metafizica, destul de greu de incadrat in religie, dar totusi pe undeva religioasa.

Impartasesc convingerea ca originea este mai veche si este aceeasi ca si in cazul apostaziei crestinismului. Mistica pagana. Era Noua a aparut ca un raspuns la cautarile spirituale ale unei generatii care nu-L mai dorea pe Dumnezeu, dar care dorea spiritualitate. Miscarea Era Noua imbina elemente spirituale ale religiilor vechi, adica pagane (sic!!!). In aceasta miscare gasim panteism, ateism, astronomie, ecologie,spiritism, luate din diverse culturi religioase ca budism, taoism, crestinism (?), hinduism, islamism, iudaism, etc.

Era Noua este o miscare de esenta mistica, adica in spatele ei sta dorinta lui Lucifer de a primi inchinarea oamenilor (!!!!!!!?????) In ceea ce priveste divinitatea, ideea de dumnezeu este abstracta, inteleasa in multe feluri. Mai mult, Isus se gaseste pe acelasi nivel cu inventiile mintii luciferiene. Omul poate fi condus spre divin prin dumnezei, ingeri, maestrii care au avansat anterior, spirite, daca omul se deschide si se lasa calauzit. Printre elementele care caracterizeaza viata spirituala a adeptilor Era Noua, amintim meditatia, yoga si feng shui ( :))))).

   Si totul continua in acest ritm si in aceasta directie fiind amendata inclusiv miscarea ecologica  deoarece ,,In spatele grijii pentru natura, nu sta grija pentru natura ci panteismul luciferian, care atrage lumea prin actiuni corecte la un sistem religios gresit."  Ajung astfel la subcapitolul legat de psihologie si gandirea pozitiva si aflu ca ,,elemente  de psihologie a prosperitatii sunt de origine oculta (!!!!)"  si ca ,,notiuni ca succes, motivatie, dezvoltare de sine, gandire pozitiva, imaginatie, stima de sine, etc., pot avea conexiuni cu lumea intunecata." Sunt luati in dezbatere Freud si Jung cu al lui ,,spirit ocult " Philemon care i-a transmis acestuia invataturile care stau astazi la baza psihologiei.

   Aici m-am oprit. Nu cred ca mai am ceva de invatat.... nu inteleg (inca) care este ,,mesajul" pe care trebuia sa-l primesc dar ma straduiesc sa-l aflu .... Poate ma ajutati voi :))))