Povestea Ajunului de Craciun

De mult, in ajunul Craciunului, Dumnezeu a coborat pe pamant impreuna cu Sf. Petru, pentru a vedea cum se pregatesc oamenii sa intampine Sarbatoarea Nasterii Domnului.
Prima data au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat in curte incepuse sa se simta miros de cozonac, friptura, sarmale si alte bunatati care sunt pregatite de Craciun. Au batut la usa si, cand a iesit bogatul i-au spus:

- Omule bun, suntem doi calatori obositi si inghetati. Te rugam, lasa-ne sa innoptam la tine si, daca s-ar putea, sa ne dai si noua o coaja de paine ti-am fi foarte recunoscatori, ca n-am mancat nimic toata ziua.

Auzind bogatul ce au avut de spus calatorii, le-a raspuns:
- Imi pare rau dar astept niste invitati in seara aceasta. Nu am nici unde sa va culc, nici ce sa va dau de mancare. Mergeti la casa de alaturi, acolo o sa gasiti de toate. Si spunand acestea a inchis usa razand.

     Alaturi locuia o femeie vaduva impreuna cu cei doi copilasi ai sai. Dumnezeu si Sf.Petru, desi stiau, s-au dus sa o incerce si pe femeie. I-au batut in usa si i-au spus ce i-au spus si bogatului. Spre surprinderea lor, femeia le-a raspuns ca ii lasa sa innopteze la ea:
- Puteti ramane peste noapte aici dar, de mancare nici pentru copilasii mei nu am nimic.

    Cand au intrat cei doi calatori, au vazut copiii plangand de foame, caci nu mancasera nimic toata ziua. Dupa catva timp, femeia s-a hotarat sa mearga la vecinul cel bogat pentru a-i cere putina mancare pentru copilasi. Evident, si ea a primit acelasi raspuns. La intoarcere, a trecut pe langa grajdurile bogatului si a adunat de pe jos cateva baligi, le-a pus in sort si a plecat spre casa. Cand a intrat, copiii au sarit bucurosi din pat strigand:

- Mami, mami, ne-ai adus de mancare?
Plangand in suflet, femeia le-a raspuns:
- Culcati-va linistiti ca v-am adus mancare. Maine, de Craciun, o sa aveti ce sa mancati.
     Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiti, insa mama si cei doi calatori stiau adevarul. Pentru a nu-si da seama copilasii, femeia a pus baligile in cuptor.
Dupa putin timp, nu mica i-a fost mirarea cand Dumnezeu i-a zis:
- Haide femeie, deschide cuptorul si scoate mancarea, ca de acum s-o fi facut.
- De ce va bateti joc de mine? Parca domniile voastre nu stiti ce am pus in cuptor spuse femeia plangand.
- Nu auzi ce ti-am spus? Deschide! insista Dumnezeu.
    De gura strainului, femeia a deschis cuptorul, si nu mica i-a fost mirarea cand a vazut tot felul de bunatati inauntru, la fel ca pe vremea cand traia barbatul ei.
In acel moment si-a dat seama cine sunt strainii, si a cazut la picioarele lor multumindu-le. Dar Dumnezeu a oprit-o spunandu-i:

- Scoala-i pe copii si da-le sa manance. Si in acel moment cei doi s-au facut nevazuti.

     In acest timp, la casa bogatului incepusera sa soseasca invitatii. Cand au ajuns toti, s-au asezat la masa pentru a incepe ospatul. Dar ce sa vezi, cand sa scoata slugile mancarea din cuptoare pentru a o servi, in toate era numai baliga.

     Din fericire, povestirea noastra are un final fericit. Dupa ce au plecat invitatii, bogatul si-a pus slugile sa pregateasca din nou din toate bunatatile, iar apoi a chemat-o pe vecina vaduva cu copilasii ei sa petreaca impreuna Sarbatoarea Craciunului. Si dupa sarbatori, pentru a se asigura ca are din ce sa traiasca, a angajat-o la conacul sau.

Votati Remus Cernea presedinte !!!!

Imi pare rau ca am stat atat timp departe de blogul personal insa ma bucur ca am ocazia sa revin intr-un moment in care ma simt bine .... ma simt bine psihic, dupa lunile astea in care am vazut , am auzit si am simtit cum sistemul ne trage pe toti in jos , inspre fundul gropii. 

   Azi am stat acasa pentru ca sunt gripata, doar gripa sezoniera se pare ca cea porcina cred ca este doar imaginara, creata pentru a atrage atentia de la problemele reale. Partea buna a statului acasa este faptul ca am butonat televizorul si in cele din urma am ajuns si pe TVR 1 unde, surpriza mare , am luat cunostinta de existenta Partidului Verde si a candidatului acestuia la presidentie. Am urmat sfatul lui Base (despre cautarea informatiilor despre patrunjel pe ,,Goagal") si am inceput sa caut pe net informatii despre ei. Nu mi-a luat deloc mult timp sa ma conving de existenta unei alternative la mizeria celor de la ,,marile partide". Va sfatuiesc sa intrati si voi pe site-ul lor si sa va convingeti. Si va rog sa mergeti la vot pentru ca e important sa avem o optiune, sa nu-i mai lasam pe cei care au peste 60 de ani sa aleaga pentru viitorul nostru. 

http://www.partidulverde.ro/ 

Protocoalele Înţelepţilor Sionului

 
                                 STRICT SECRET

                       Texte care au zguduit lumea

Există un lucru mai rău decât oamenii răi !

Este ignoranţa oamenilor buni !

Informaţia înseamnă putere!

Ignoranţa înseamnă sclavie!

     Tainele „Protocoalelor” înţelepţilor Sionului, în traducerea Virginiei Thomas, conform originalului din limba engleză, cuprinde o antologie de profeţii, maxime şi apoftegme teziste, doctrinale. De la apariţia acestei cărţi, din 1901, aceste „taine” dezvăluite au stârnit o serie de reacţii, mai ales din partea evreilor care n-au putut concepe că „protocoalele” au putut fi sustrase din arhiva de la Ierusalim. S-a lansat şi ideea că ar fi o calomnie adusă la adresa lojii masonice evreieşti, că textele sunt contrafăcute şi tendenţioase.

     Aceste aspecte nu ne interesează, aşa cum nici faptul de a stârni cu publicarea cărţii de faţă reacţii antisemite. Departe de noi acest gând. Dacă aceste „protocoale” ar fi fost emise de o mişcare conspirativă americană sau italiană, să zicem, le-am fi publicat cu acelaşi dezinteres, incluzându-le în rândul doctrinelor care au îngrozit lumea. De aceea vom reda doar textul „protocoalelor” (aici nefiind incluse procesele verbale), fără comentarii, pentru a nu da o anumită tendinţă cărţii, decât aceea de-a pune la dispoziţia cititorului un text mai puţin cunoscut în ultima vreme.

     Începutul de secol XX a fost pur şi simplu bulversat de publicarea a acestor Taine ale „Protocoalelor” înţelepţilor Sionului. Se cunoştea, din ceea ce s-a scurs din lojile masonice, că aceste „protocoale” au profeţii mai mult decât satanice, Sioniştii, mişcare secretă a unor înţelepţi din Sion, au alcătuit un traseu profetic încă din secolul cinci, înainte de Hristos.

     Pe timpul lui Pericles, în anul 429 au lansat un traseu, zis al reptilei. Acest traseu a fost cunoscut şi sub domnia lui August, cu puţin timp înainte de naşterea lui lisus. A fost sesizat sub domnia lui Carol al V-lea al Spaniei, sub cea a lui Ludovic XIV, Berlinul 1-a cunoscut încă din 1871, după tratatul de la Versailles, iar Petersburgul în 1881. Ultimele etape au fost sesizate în Moscova bolşevică, la Kiev, Odessa şi Constantinopol.

     Publicarea „protocoalelor” a cunoscut, după cum am spus, multe ediţii la începutul secolului XX. Ediţia din 1912 a lui Sergiu Nilus face afirmaţii mai clare asupra prezicerilor înţelepţilor Sionului. Acestea nu sunt altceva decât nişte profeţii, parafraze satanice la profeţiile biblice.

     Efectele acestor profeţii s-au conjugat la începutul acestui secol, mai ales la formarea „imperiului sovietic”, la pregătirea revoluţiei din 1917, când comuniştii ruşi s-au impus. În acest context noi le considerăm „texte care au îngrozit lumea.”

     Cunoaşterea lor în profunzime este necesară pentru a putea evita în viitor punerea în aplicare a vreunei teze cuprinse în cele douăzeci şi patru de capitole ale acestei broşuri pe care o preluăm şi noi, pentru a o antologa pentru dumneavoastră, stimaţi cititori.

    „Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăşi, să luminăm situaţia prin comparaţii şi deducţii. Voi formula deci sistemul nostru din punctul vostru de vedere şi din punctul de vedere al creştinilor.
      Trebuie remarcat că oamenii care au instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune. De aceea se ating cele mai bune rezultate conducând pe oameni prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice. Fiecare om năzuieşte la putere, sunt puţini care nu sunt dispuşi să jertfească bunurile tuturor pentru a-şi ajunge binele lor propriu."  (text din Capitolul I )

Cred ....

     Viata iti ofera multiple surprize. De cele mai multe ori ai impresia ca majoritatea surprizelor sunt negative. Poate pentru ca ele te afecteaza mai mult iar cele pozitive ai impresia ca ti se cuvin si ca este normal sa le traiesti. 

     Prin multitudinea de evenimente negative pe care le-am trait anul acesta pot sa spun ca D-zeu mi-a oferit ceea ce aveam nevoie exact atunci cand aveam nevoie. Vorbeam acum cateva zile cu prietena mea Elena despre faptul ca sunt etape in viata cand ai sentimentul ca toate usile ti se inchid ... rand pe rand si intr-un interval relativ scurt de timp. Dar sa nu uitam ca mai avem si geamuri si ca un singur geam daca se crapa ... asa putin , e suficient sa iei acea gura de aer care sa te tina pe linia de plutire.

     Mi s-a intamplat si mie !!!!! Acum , recent si , nu stiu daca mai era nevoie sa mai primesc o dovada legata de ceea ce am scris mai sus insa acum chiar cred !!!!

     Cred in echilibrul universal !!!!

    Cred ca experientele pe care le traim ne sunt date pentru a invata ceva din ele , pentru a evolua !!!!

     Cred ca acolo , undeva foarte sus si totusi extrem de aproape de noi, CINEVA vegheaza asupra noastra si cand simte ca puterile ne lasa ne deschide acel geam ....    

     Cred ca sunt binecuvantata pentru ca tot ceea ce traiesc ma motiveaza sa traiesc , sa fiu vie , sa lupt , sa sper si poate cel mai important lucru , sa realizez cat de importante si pretioase sunt evenimentele pozitive.

     Cred ca ceea ce traiesc  ma atentioneaza ca nimic nu conteaza mai mult pe lumea asta decat iubirea ! Vorbesc de iubirea ca sentiment suprem , care ar trebui sa existe in toate relatiile interumane : iubirea de parinti , de frati , de prieteni, chiar si de Sine in ideea de autopretuire , viata fiind un dar care nu trebuie irosit aiurea prin rautate , invidie , prost gust , nemultumiri , depresii , etc.

     Unii ar putea spune : ,, Dar de unde stiu eu daca acel moment de binecuvantare va veni si in viata mea ?! "  Nu le pot spune decat un lucru : Nu va mai ganditi la ceea ce stiti , la ceea ce e palpabil sau  material . Invatati sa va ascultati inima si fiti  atenti la ceea ce simtiti. Lumea asta e asa de murdara pentru ca am uitat sa facem asta si ne lasam ghidati de ceea ce gandim sau credem. 

     Asadar , va rog eu .... reinvatati sa simtiti !!!!!  Veti fi surprinsi sa realizati ca D-zeu chiar va asculta si va iubeste ....

,,Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!”

     

Anul trecut , cam tot prin august , vorbeam la telefon cu un prieten care traieste in Italia de aproximativ 15 ani. Imi spunea ca e foarte greu sa fii roman in Italia in acele zile pentru ca pe toate gardurile , presa din Italia , afisa articole cu faradelegile cetatenilor de nationalitate romana. Foarte sigura pe mine il intreb dece nu se intoarce in Romania pentru ca lucrurile s-au schimbat foarte mult in tara noastra . Acest prieten incepe sa rada si spune ca se indoieste de asta .... ,, poate s-au schimbat , dar in mai rau !!" , imi spune el , usor ironic pentru prostia mea . Tonul lui m-a enervat pentru ca nu puteam sa inteleg cum poate sa sustina cineva asa ceva in conditiile in care nu a mai venit in Romania de cel putin 7 ani.

    Concluzia mea in acel moment a fost > ,,Pana la urma toti romanii astia aroganti isi merita soarta.... cine ii tine acolo sa-si bata joc de ei niste idioti de ,,macaronari" care sunt mai tigani decat noi de 100 de ori ! "

     Imi vine in minte acum o replica a lui Adri , partenerul meu de viata , care sta si ma asculta de fiecare data si cand ma vede asa de inversunata si pornita si mai ales dominata de misoginism , rasism si toate cele rele , asteapta sa termin si apoi spune foarte sec :

,, - Esti o femeie foarte inteligenta in cea mai mare parte a timpului ...... insa uneori , pentru cateva clipe , sclipesti de prostie ..... "

     Normal ca ma blochez auzind asta dar inca mai am bunul simt si bag acolo la sertaras si uite ..... in astfel de momente , imi spun : ,, - Doamne , ce profund a fost Adri cand a spus asta !"

      Ce am vrut sa spun cu asta !? Pai nimic altceva decat ca m-am saturat de tara asta !!!! Daca acum cativa ani simteam ca am ceva de facut aici , in Romania , in Timisoara .... mai nou simt ca locul meu nu mai este aici.  

     Imi pare rau ca spun asta gandindu-ma la oamenii care ma apreciaza si care prin traseul pe care l-a luat viata lor dupa ce au trecut pe la cabinetul meu, mi-au demonstrat ca munca mea nu a fost in zadar. Ei sunt cei care , la randul lor , mi-au oferit foarte mult ... din punct de vedere profesional  si uman : motivatie , implicare , daruire , perseverenta, dorinta de perfectionare, etc. 

     Numai ca , am ajuns si eu la vorba altora , cu mai multa experienta decat mine ,, Daca esti bun in ceea ce faci si mai ai si rezultate incepi sa deranjezi " sau ceea ce a spus Michael Jackson intr-un interviu televizat ,, Cand esti in varf , intotdeauna se gasesc doi, trei care sa te traga in jos ". Pana nu demult cand auzeam la altii aceste replici spuneam ca sunt paranoici..... ei , uite ca am ajuns sa simt si eu asta si , desi am refuzat sa accept acest fapt , realitatea imi demonstreaza ca nu sunt paranoica . Si ca totusi sa ma conving am cerut si parerea altora care sa-mi confirme daca am probleme cu capul sau nu. 

     Am obosit sa ma fac ca nu e adevarat ca majoritatea oamenilor au o calitate morala indoielnica. Am obosit sa incerc sa inteleg dece asumarea responsabilitatii este ceva atat de greu pentru cei multi. M-am saturat sa vad egoismul parintilor in concurenta cu bunastarea copiilor lor. Nu mai suport lipsa de profesionalism a ,,specialistilor". Imi vine sa vomit cand vad ca valoarea primordiala in viata fiecarui individ este banul. Si as putea continua pana maine dimineata , sa insir tot ce imi provoaca repulsie insa cred ca Serban Huidu o face mult mai bine  (desi cam acid pentru gustul meu , dar groaznic de adevarat ) prin ceea ce a scris prin urmatorul manifest : 

“Va acuz!  (de ce m-am săturat de România)

Luni, 8 Iunie 2009

     Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!

Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.

Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!

Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!

Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.

Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi
plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!

Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu' (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!

Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de Ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolirile urduroase ale Nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!

Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe Guţa şi Adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice.. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare!
Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!

Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!

Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!”

Serban Huidu

Spitalul romanesc , deschizator de drumuri spre Capela .

    M-am gandit destul de mult daca sa scriu despre acest subiect sau nu. Dar, pentru ca am sa incerc sa prezint realitatea prin ochii mei si pentru ca nu exista persoana care sa reuseasca sa fie 100% obiectiva imi cer scuze daca voi ,,deranja" pe cineva. 

     Ultima luna , mai exact din 22 iulie , mi-am petrecut-o in Spitalul de Psihiatrie. Nu in calitate de psiholog si nici de pacient (ha, ha, ha !!!! Nu inca !!) ci in calitate de ,,apartinator", asa cum le place psihiatrilor sa spuna, apartinator insemnand membru al familiei.  Fereasca Dumnezeu sa ajungi acolo..... nu ca in alt spital ar fi mai bine , dar totusi .... Am trait aceasta luna cu multa frustrare, nemultumire, dezamagire, iritare , isterie, scarba pentru tot ceea ce tine de realitatea romaneasca.  Am trait clipe in care nu mi-a venit sa cred ca exista oameni atat de lipsiti de bunul simt elementar, de acel sentiment uman de mila desi ar trebui sa spun ca ele lipsesc in conditiile in care sunt absolut necesare si prevazute chiar in fisa postului . Adica esti platit sa faci acele lucruri dar ar trebui sa le faci chiar si daca nu ai fi platit .... asta pentru ca ai statut de ,, OM" . 

     Am vazut bolnavi care urinau noaptea in pat si balta de urina nu a fost spalata pana a doua zi la ora 14. Am constatat ca tratamentul medicamentos se modifica in functie de ce spune pacientul la ora 8:30 cand se face vizita (pacientul sedat si trezit cu forta) :

Doctorul : - Ati dormit azi noapte ?

Pacientul : - Destul de bine ...

Doctorul se adreseaza medicului rezident : - Ii reducem doza de .....

     Pentru ca peste noapte am fost acolo pot sa spun ca acest pacient se trezea din jumatate in jumatate de ora , se dadea jos din pat , facea o tura de pat , se aseza din nou in pat , isi punea cearsaful pe fata si incerca sa doarma . La urmatoarea tura mai iesea si pe hol sa vada  ce se intampla, ofta dezamagit si se punea din nou in pat . Pai sigur ca era dezamagit pentru ca nu avea cui sa spuna ca nu poate sa doarma, asistentele, medicul de garda si infirmierele puteau sa doarma si dormeau chiar bine. Din acest motiv , pacientii agitati pe timpul noptii sunt legati de pat de maini si picioare , mai exact rastigniti si ca sa fie siguri ca nu se mai pot misca deloc le mai trece si o curea lata de 7 cm peste piept. 

     Am vazut un pacient diagnosticat cu dementa caruia i se aruncau medicamentele pe pat si i se striga dojenitor ,,Inghite-le !!!"  iar el saracul nu intelegea dece pe o pastila scria 263 (sau ceva asemanator). 

     Nu stiam ca intr-un spital de Psihiatrie daca pacientul spune ,,Nu vreau pastilele !!!" il lasi in plata Domnului si spui familiei ca nu vrea sa isi ia medicamentele.

     Nu stiam ca pentru a face tomografie trebuie sa cari pacientul sedat in spate pentru ca nu exista scaun cu rotile , nu exista insotitor , ti se ofera doar transport pana la Spitalul Judetean unde cand ajungi ti se spune ca tocmai s-a stricat aparatul. Nu iti convine ca trebuie sa astepti pana se repara si pacientul primeste tratament pe presupuneri ? .... nici o problema, poti sa platesti din buzunar 600 ron si se rezolva. 

     Si pentru ca sunt curioasa din fire ( cel mai mare defect al meu in unele situatii) cu prima ocazie imi bag nasul in dosar sa vad ce scrie si ...... surpriza !!!! Fisele de observatie nu corespund cu realitatea :

- pacientul este cooperant,

- pacientul este calm,

- pacientul a fost contentionat (legat de pat) o singura data pe perioada noptii pentru  4 ore,

- pacientul are o buna coordonare motrica, etc.

     In realitate , pacientul cu AVC (atac vascular cerebral) pe fond toxic si atrofie corticala pronuntata :

- nu este cooperant, refuza medicatia , mancarea si apa,

- este agitat, uneori iritat si agresiv verbal si comportamental,

- este contentionat in fiecare noapte de la ora 22 pana a doua zi la ora la care vine apartinatorul,

- pacientul nu poate sa se ridice din pat , daca se ridica in picioare face pasi pe loc , nu poate sta drept si nu se poate deplasa.

     

     Dupa aproape o luna de ,,tratament" pacientul este o leguma , nu mai inghite mancarea, apa sau medicatia, nu se mai ridica din pat si a mai inceput sa faca si febra . Este dus de urgenta la Spitalul Victor Babes si la Spitalul Judetean cu temperatura 39 cu 4 si i se fac toate investigatiile :

- Tomograf,

- EKG,

- Sange, urina...

si stupoare .... NU ARE NIMIC !!!!!!

Drept urmare mi se spune de catre sefa de sectie ca Spitalul de Psihiatrie nu este azil pentru bolnavi de dementa si luni va fi externat .... 

     Si uite asa am ramas EU impreuna cu CONSTIINTA MEA si stau de vorba cu ea si ea ma intreaba daca am facut bine ca am incercat sa salvez viata unui om internandu-l intr-un spital ?! Pentru ca realitatea arata ca un om, care mi-a acordat incredere (asa confuz cum era), a intrat in spital pe picioarele lui si va iesi dus pe targa cu recomandarea de a fi scos la pensie si a primi pensie de handicap , bani cu care as putea plati o femeie care sa aiba grija de el . 

     

     Vreau sa mai  scriu si ce am observat eu in aceasta luna :

1. Vizita doctorului dureaza maxim 5 minute / zi alocate unui salon cu 7 pacienti;

2. Nu se fac observatii pe parcursul zilei si noptii;

3. Pacientii care sunt confuzi sunt lasati sa doarma fara sa li se ofere mancare sau apa ;

4. Pacientii care fac pe ei pe timpul noptii nu sunt schimbati sau spalati;

5. Pacientii care se cer la WC si au nevoie de sprijin sunt legati de pat sa faca in scutec;

6. In saloane se spala pe jos o singura data in 24 ore doar cu apa si se matura odata la aprox trei zile;

7. Daca te arati nemultumit de modul in care este tratat cel pe care l-ai dus acolo esti amenintat ca nu ti se mai permite accesul in spital daca nu te potolesti;

8. La fiecare 24 ore se schimba echipa de asistenti , rezidenti .... fiecare da tratamentul in functie de cum intelege el ca scrie pe fisa , nu dupa cum scrie pe fisa;

9. Medicul de garda habar nu are ce se intampla in spital pe timpul garzii lui;

10. Nu se respecta orele de tratament;

11. Sunt numiti pacienti care sa aiba grija de alti pacienti in timp ce infirmierele se joaca pe calculator sau comunica pe mess;

12. Nu conteaza cat / daca  le bagi in buzunar bani , atitudinea lor este aceeasi ... lipseste cu desavarsire;

13. Tot personalul medical se plange de lipsa dotarilor, medicamentelor , fondurilor , salariilor , etc. Toate astea valoreaza 20% din implicarea lor , restul de 80% tine de atitudinea lor, educatia lor , bunul lor simt si alte valori umane .

     Asa ca va recomand ceva : NU MAI DATI SPAGA PERSONALULUI MEDICAL !!!!!! Sunt atat de obisnuiti sa primeasca incat nu mai fac nimic stiind ca oricum primesc . Haideti sa vedem ce se intampla si cand nu vor mai primi de la nimeni nimic. Poate ca atunci isi vor face treaba sperand ca daca o fac bine la final vor primi ceva .... chiar si recunostinta celor pe care ii trateaza.

Imi pare rau ca scriu aceste lucruri chiar intr-o zi de sarbatoare. Am citit pe un site despre traditii si superstitii legate de aceasta zi Adormirea Maicii Domnului si scria ca daca in aceasta zi te rogi cu tot sufletul pentru sanatate sau pentru o schimbare in bine, ruga ta va fi ascultata. Ma rog si eu din tot sufletul ca toata suferinta si durerea mea sa se transforme in bucurie atunci cand cel care traieste aceasta tragedie se va face bine si imi doresc ca acest sistem medical bolnav sa inceapa o ,,cura de dezintoxicare" si optiunea de a fi spitalizat sa ofere oricarui om speranta si nu depresie asa cum se intampla acum. Amin 

      

Fragment din ,,Despre omul frumos" - Dan Puric

     A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire.. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura smarsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva.
     Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine.. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva.
     De fapt, lucrul cel mai important, in epoca pe care o traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient.
     Aveam un nas, Dan Gabrielescu. Apartinea marii familii de boieri Gabrielescu: bunicul lui facuse parte din "Junimea", alaturi de Titu Maiorescu. Comunistii il saracisera cu totul, nu-l lasasera sa-si profeseze meseria de avocat, si-atunci, din disperare, se apucase sapredea matematica. Saracia il incoltise din toate partile si se transformase in boala. Fusese constrans sa-si opereze un plaman.Raportul sau cu propria-i respiratie, deci cu viata, era gradat in fiecare zi: avea un singur plaman. Boala ii vulnerabilizase si mai mult fiinta sensibila si, cu toate astea, nu uita sa traiasca zilnic frumosul.
     Intr-o zi, cand aveam vreo opt ani, m-a intrebat:

"Ai citit Don Quijote?"

Nu, am raspuns eu.

"Cum, tu nu stii de Don Quijote? Nu stii de Dulcineea din Tobozo?"

Nu, am raspuns eu, simtindu-ma din ce in ce mai vinovat.

"Pai, atunci, ce fel de viata o sa duci?", mi-a raspuns nasul."Cum ai sa stii ce e iubirea?"
Peste cateva zile, primeam cartea Don Quijote, din partea lui. Am citit-o speriat si evident ca n-am inteles nimic; dar de-atunci am retinut, din privirea lui, obligatia fiecarei fiinte umane de a cunoaste povestea lui Don Quijote. Nasul meu dadea vietii un sens catre frumos. Ma corectase. Mai tarziu, fiind in liceu si venind acasa, m-a intrebat:
- Ce-ai invatat astazi?
- Despre un poet stupid.
- Cum il cheama?, m-a intrebat.
- Lucian Blaga, am raspuns.
- Si de ce e stupid ma?, m-a intrebat din nou nasul meu.
- Pai, uite, domnule, ce versuri scrie: "Caut,/ nu stiu ce caut./Caut lumina de ieri,/ trecutul apus."
 Nasul meu a tacut, dupa care s-a uitat la mine si mi-a spus:
 - Si tu zici ca omul asta este stupid? Pai, hai sa vedem ce cauta! Apoi, am primit cea mai frumoasa lectie despre memorie si nostalgia amintirii. In trei saptamani terminam de citit Trilogia valorilor si Trilogia culturii. Tin minte si acum, niste carti vechi, editate de Fundatiile Regale. Incepusem sa gasesc lumina de ieri, trecutul apus.
     De-atuncea stiu ca memoria unor lucruri marete poate sa infrumuseteze un prezent meschin. De-atunci am stiut ca memoria frumosului este izbavitoare si ca este un dar hristic. Dar sa ne intoarcem la inceputul povestii. Aveam doar sapte anisori, cand nasul meu imi deschide intr-o dimineata usa si-mi spune disperat:
- Ma simt rau. Am sa mor. Cheama Salvarea!
Eram singur acasa. Disperat, m-am imbracat la repezeala cu ce-am gasit.
- Ce sa fac?, l-am intrebat disperat.
- Uite, iti dau o fisa, sa dai un telefon. Du-te si cheama Salvarea! Spune-le sa vina repede, ca mor!
Si astfel, m-am pomenit alergand cu pasii mei micuti prin ploaie,  incercand sa intrec moartea, care ameninta viata nasului meu, si sa ajung Salvarea. Prin ploaia marunta am vazut telefonul public prins de un perete. Era atarnat mult mai sus decat as fi putut ajunge cu mana. Am vazut doua sticle de lapte, pe care le-am pus sub telefon si pe care m-am urcat, cu o dexteritate nascuta doar de groaza. Tineam strans intre degete fisa de telefon, de parca ar fi fost ultima picatura de viata a nasului meu. Cu mana tremuranda am format numarul de telefon.
-Alo! Salvarea?, am strigat disperat.
- Da, mi-a raspuns o voce, rece, indiferenta. - Da, ce e?

- Moare bunicul! Moare bunicul! Veniti de urgenta! Moare bunicul!
- Cati ani are bunicul?
- 76, zic, si telefonul s-a inchis..
Abia atunci am auzit picaturile de ploaie. O singuratate cumplita m-a cuprins. Eram distrus interior de vocea de mormant a Salvarii. Am alergat innebunit, i-am spus ca mi-au inchis telefonul, iar nasul meu, disperat, mi-a zis:
- Nu trebuia sa le spui varsta. La oamenii in varsta Salvarea nu mai vine.
Mi-a dat o noua fisa si, alergand din nou prin ploaie, ma-ntrebam de ce la oamenii in varsta Salvarea nu mai vine. Mi-am gasit sticlele si-am vorbit din nou la telefon..
- Alo! Salvarea? Moare bunicul! Moare bunicul!, am inceput sa strig.
- Cati ani are bunicul tau, ma?
-18 ani, am raspuns.Si de data asta am inchis eu telefonul. Acum, pasii mei catre casa, prin ploaie, erau rugaciuni. Am mintit, dar exista si minciuni izbavitoare. Un paradox. Facusem, cum se zice, pacatul al bun.

     In Pateric, vine la un Sfant in chilie un hot si-i zice:

"Scapa-ma, am gresit. Iarta-ma! Vine potera peste mine, ascunde-ma, salveaza-ma! ". Potera vine, il cauta, il intreaba pe Sfant daca n-a vazut hotul, iar Sfantul nu zice nimic. Si aici, ca si in cazul meu, Sfantul a mintit, dar este minciuna sfanta, cea a sufletului cinstit, care nu se suprapune cu corectitudinea. Minciuna aceasta salva o viata. Dupa ce a trecut potera, Sfantul ii spune hotului:

"Dumnezeu te-a salvat, nu eu! Ai gresit, ai cerut ajutor cu disperare si El ti-a ascultat sufletul. De-acum stii ce ai de facut". Si de atunci hotul n-a mai furat. Juridic, sfantul era pasibil de tainuire, dar, duhovniceste, salvase un om. Ciudata ingaduinta! Nu-i asa ca ne aminteste de ingaduinta lui Hristos, nefireasca, pentru iudei, in fata femeii adultere? Sufletul frumos nu se supune legii, el se supune instantei divine.

     Am mintit, dar am facut-o ca sa-mi salvez nasicul. Lumea corecta tocmai imi aratase fata. Iar politica corecta de astazi ne mutileaza cinstea in numele corectitudinii. Surprinzator, cei de la Salvare au venit. Cred ca au venit curiosi sa vada cum arata un bunic de 18 ani.  Din Salvare a coborat un doctor, cam la vreo 40 de ani, grasut, usor ravasit, tarand dupa el o tristete. Nasicul, intre timp, cand l-a vazut pe doctorul acesta, care era mai ravasit decat el, l-a intrebat:
- Dar ce vi s-a intamplat?
Doctorul lua tensiunea si, cu ochii concentrati pe tensiometru, spuse in soapta:
- M-a parasit iubita.
Si eu asistam la schimbul asta: tensiunea nasicului meu scadea si crestea a celuilalt, a doctorului. Vedeam cum nasicul meu, din bolnav, se transforma in doctor, iar doctorul se transforma in pacient.

- Doispe cu cinci, spune doctorul (era tensiunea buna a nasului meu).
- Nu trebuie sa suferiti atata, ii spune nasicul, luandu-i tensiunea sufleteasca doctorului... Si nasicul incepea sa-l ocroteasca.
Si eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celalalt, spre mantuire. Si astfel, la sfarsitul acestui consult reciproc, nasicul se simtea bine, iar doctorul avea sufletul linistit. Mai departe, i-am vazut imprietenindu- se. Doctorul venea o data pe saptamana, pretextand ca trebuie sa-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea sa-si ia doza de frumusete sufleteasca.

     Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine, este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana.

     Acum cativa ani ma duceam in America si avionul s-a oprit pentru o escala in Timisoara . Iar de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate in negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, infofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata.. In sinea mea, am gandit stanjenit ca asa se strica imaginea Romaniei in lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania .

     Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora inainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau in toate dimensiunile tale de calator. Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba romana. In starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute langa mine, care mi-au spus cinstit:

"Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!"

Si astfel, eu le intrebam din chestionar si ele imi raspundeau din inima:
- Cand te-ai nascut, mama? - 1877.
- Cati copii ai? - 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei. A inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei in lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, in schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
- Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge.

     In siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos.

     Multumesc Angela pentru acest fragment   !!!!

Intre Hipocrat si materialismul contemporan

     Se pare ca am gura cam ,,spurcata", adica se implineste de cele mai multe ori ceea ce spun. Mai nasol este ca se implineste doar ceea ce spun de rau . Ideea ar fi sa nu mai spun ..... dar nu ma pot abtine asa ca  suport consecintele .....

     In ultimii 4 ani , in fiecare perioada de concediu se intampla ceva neprevazut care imi strica toate planurile si imi amana nevoia de odihna , relaxare , detasare . Astfel am ajuns sa simt o stare de agitatie si disconfort atunci cand se apropie concediul. Din pacate s-a intamplat si anul acesta.

     Imi aduc aminte cand am scris cererea de concediu pe perioada 15 iunie - 31 august 2009. Asta este marele avantaj in a fi angajat in sistemul de Invatamant, ai un concediu nesimtit de lung comparativ cu celelate categorii sociale. As fi totusi curioasa cate cadre didactice chiar profita de acest concediu pentru ca eu doar pe hartie il am asa lung. Anul asta a fost Bacalaureatul , Titularizarea si acum familia .

     Familia te surprinde cu cele mai neplacute evenimente in cele mai placute momente . Ajung astfel la subiectul pe care doresc sa-l dezbat si anume relatia doctor - pacient - apartinator deoarece in aceste zile ma confrunt cu dezinteresul si uneori chiar nesimtirea unor doctori dar si cu implicarea altora .

     Ceea ce ma irita insa cel mai mult este privirea aceea pe care ti-o arunca atunci cand le treci pragul cabinetului : se uita in ochii tai si te saluta , apoi privirea lor iti studiaza tinuta vestimentara si in timp ce coboara spre incaltaminte cateva sutimi de secunda sunt rezervate accesoriului numit geanta .... plasa .... traista...... orice ar putea sa le fie destinat. Acest obiect de accesoriu este definitoriu pentru discutia care va urma. Daca le place ce vad se poarta politicos , cel putin la primele doua  vizite pentru ca daca ajungi la a treia si inca nu ai uitat acest accesoriu in cabinetul lor deja lucrurile se imput. Brusc sunt foarte ocupati , incep sa iti vorbeasca ,,de sus" si devin chiar iritati daca mai ai tupeul sa pui intrebari indiscrete , gen : ,, Cat credeti ca va dura aceasta stare ?" , ,,Puteti sa-mi spuneti ce tratament i-ati prescris ?", ,, Are nevoie de un regim alimentar mai special ?" ..... intr-un cuvant mesajul este - faptul ca ascult aceste intrebari imi rapeste din timpul meu pretios- drept urmare esti poftit afara cu un foarte clar ,,La revedere !" Am sa redau conversatia :

- Buna ziua , d-le doctor !

- Mda ....  haideti ....luati loc, va rog !

- Ce puteti sa-mi spuneti in acest moment , pentru ca vad ca situatia nu se imbunatateste dupa o saptamana de tratament, din contra .... este tot mai rau ?

- Pentru mine , care m-am confruntat cu multe cazuri de acest fel (sic!!!)   este normal.... 

- Inteleg , insa puteti sa-mi spuneti la ce sa ma astept ?

- Pai am avut pacienti care au iesit din aceasta stare dupa 2 saptamani .

- Vreau sa va rog ceva ...... Am o verisoara care este medic generalist si lucreaza si la o firma care distribuie produse cu aloe vera. Aseara m-a sunat si m-a rugat sa-i trimit medicatia si diagnosticul pentru a face o schema de tratament cu aceste produse. Puteti sa imi notati pe o hartie aceste lucruri  ?

- (iritat la culme ) Ei haideti , va rog frumos ... nu ma puneti acum sa scriu ..... sa ma sune  ! Ii dati nr meu de tel . si sa ma sune ! Eu sunt foarte ocupat ... da !? La revedere !!!

     Reactia mea a fost automatizata . M-am ridicat, am salutat cu un glas stins si pierduta ies pe holul spitalului si ma intreb ce am facut .... Doamne , daca l-am enervat ?! 

     Am constatat ca nu prea sunt spontana in astfel de situatii si am inteles si din ce cauza . Pentru ca pe mine, chiar si acum ,nesimtirea celorlati ma cam prinde nepregatita. Asadar , dupa o noapte in care am visat ca o strangeam pe mama de gat si o dadeam cu capul de pereti, normal ca m-am trezit cu fata la cearsaf si a doua zi m-am dezlantuit. Si i-am luat la impins vagoane pe toti prin spital : asistente , medic , infirmiere. La 2 ore dupa ce am facut eu scandal vine matusa mea care acum este pensionara dar toata viata ei a fost profesoara . Cred ca realizati ca dupa o viata de predat la catedra astfel de atitudini ii ridica tensiunea . Drept urmare face si ea un raid aerian si loveste in dreapta si in stanga in personalul auxiliar al spitalului .

     Si ce sa vezi ????!!!!!! Dupa circul asta toata lumea a intrat in priza. Au venit sa ne intrebe cu ce ne pot ajuta, daca avem nevoie de ceva .... Interesant , nu !!??? Daca te porti frumos si respecti pe fiecare si mai recurgi si la ,, o mica atentie " esti un potential fraier .

     Si nu vreau sa intru int-o discutie legata de profesionalismul doctorilor, de faptul ca un pacient internat de urgenta este tratat 9 zile cu 8 medicamente si glucoza ca apoi sa i se modifice tratamentul fara sa i se faca o investigatie clinica. Adica .... daca dupa 9 zile este mai rau schimbam tratamentul sa vedem ce se intampla. Sa nu mai spun despre faptul ca am primit 3 retete pana acum cu medicamente pe care le-am cumparat, ca in spital nu sunt. De faptul ca in fiecare zi cumpar scutece si a doua zi nu mai sunt iar pacientul este neschimbat din ziua anterioara, oparit si vai de capul lui. De faptul ca la fiecare intrare in spital portarul se face ca nu te mai cunoaste desi te vede in fiecare zi .... 

     Si totusi mai sunt oameni pe lumea asta !!!! Am intalnit si un medic rezident de bun simt si o asistenta si o infirmiera si chiar si unul dintre cei 4 portari . Si traiesc astfel cu iluzia ca totusi mai avem o speranta, ca totusi nu ne-am transformat toti in animale atrase doar de mirosul banilor, ca absolventii de Medicina simt un fior prin maduva spinarii atunci cand depun juramantul lui Hipocrat, chiar si in varianta lui moderna :

“O data admis printre membrii profesiunii de medic,
Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii.
Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate,
Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate,
Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatia sacra,
Voi pastra secretele incredintate de pacienti, chiar si dupa decesul acestora,
Voi mentine, prin toate mijloacele, onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic,
Colegii mei vor fi fratii mei,
Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala,
Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”
 

     Concluzia la aceasta istorisire este ca trebuie sa fii cu tupeu, nesimtit in atitudine, cat se poate de isteric si sa recurgi la amenintari ca sa fii tratat cu  ,,respect" (nu e respect ci doar teama ca ii dai in vileag ).

     Probabil ca asta va fi drama vietii mele !!!! Nu pot sa fiu asa si nici nu-mi doresc sa ajung asa !!!!! Va trebui totusi sa-mi gasesc un scut de protectie . In ultimii 3 ani loviturile au fost tot mai dese si tot mai puternice, cel putin pentru mine. Sper sa nu imi avariez ,,mansarda".....  Si mai sper ca zicala ,, Trateaza-i pe ceilalti asa cum vrei sa fii tratat si tu " sa nu devina o gluma buna depasita de vremuri ... eu inca mai cred in ea ....

     

Ziua de lucru a europarlamentarilor romani .

     Am primit un mail mortal ....am ras o jumatate de ora . Cititi-l daca aveti timp .

Ora 7.00 – d-ul Becali iese din camera si coboara in pijama in fata hotelului. Confruntat cu privirile socate ale receptionerilor, realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de oi simbolico-relaxante de muls. Somnoros, se intoarce in camera.

Ora 7..15 – d-ul Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele europarlamentarilor UDMR.

Ora 8.00 – d-ul Becali se trezeste.

Ora 8.05 – d-ul Vadim se trezeste.

Ora 8.10 – domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.

Ora 8.30 – d-ul Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. D-ul Becali face un scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui, care se pricepe la lactate, o branza mucegaita? I se explica faptul ca branza e Camembert. “Atunci sa-i spuneti lu’ Camambert ca ma pis pe branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!” D-ul Vadim a concluzionat : “Nu te enerva, ca nu-i mare branza!”

Ora 9.00 – D-ul Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca fumeaza.

Ora 9.15 – D-ul Vadim se intalneste in holul hotelului cu europarlamentarii UDMR.. Schimbul de replici demonstreza tuturor delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex oral, mama si morti sunt universale.

Ora 9.30 – Incep lucrarile. Emotii. Si d-ul Becali si d-ul Vadim sunt inscrisi astazi la cuvant.

Ora 10.30 – Ca sa mai treaca timpul, d-ul Vadim face Sudoku si d-ul Becali nu face Sudoku.

Ora 11.00 – George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul European. “I am onorated that za romanians votated me to be or not to be…aaa… scuze…to be parlamentarashion in…here. My mission here iz to show that with…credinta in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the vulturation, the warrior of light! Thank you! Fortza Steaua!”

Ora 11.30 – Europarlamentarii din celelalte tari isi revin din soc. Lucrarile continua.

Ora 12.00 – D-ul Vadim termina de jucat SUDOKU si incepe sa arunce cu bilute de muci in europarlamentarii UDMR. Acestia ridica mana si-l parasc. Scandal etnic. Presedintele ii ameninta cu evacuarea. D-ul Vadim ii striga in limba romana ; “Tu vorbesti animalule? Care esti un homosexual de prima mana si ai facut sex in trei cu Javier Solana si Gorbaciov? Crezi ca nu am aflat ca esti copilul din flori al Evei Braun, facut cu Hitler?!” Din fericire pentru delegatia noastra, traducatorul era in pauza de pipi.

Ora 12.30 – D-ul Vadim ia cuvantul si spune exact ce-a zis mai devreme. Din nefericire, traducatorul se intorsese din pauza de pipi… D-ul Vadim este evacuat.

Ora 13.30 – D-ul Becali si d-ul Vadim se intalnesc la masa de pranz.

Ora 13.45 – D-ul Becali vomita pateul de gasca.

Ora 14.00 – Europarlamentarii au parte de o surpriza. Un micro-recital de pian. Spre final, domnul Becali se ridica, pune 1000 de euro pe pian si-i sopteste pianistei “Vreau melodia aia, Suparat, pentru domnu’ presedinte al Parlamentului ca sa-l ierte pe Vadim si pentru familia mea care a ramas in tara!”

Ora 14.30 – Domnisoara Elena se trezeste sa faca pipi. Se culca la loc.

Ora 15.00 – Se reiau lucrarile Parlamentului European. D-ul Vadim joaca biliard pe messenger cu Gheorghe Funar. D-ul Becali joaca poker on-line cu laptopul ascuns sub masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.

Ora 16.00 – Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.

Ora 17.00 – se termina programul zilei. D-ul Vadim il duce pe d-ul Becali intr-un muzeu unde avea loc o expozitie speciala. D-ul Becali insista sa cumpere un tablou cu o “tipa zambareata”. Ghidul insista ca Mona Lisa nu e de vanzare! D-ul Becali se enerveaza : “Orice are un pret! N-am io bani sa cumpar un cacat de tablou?!”

Ora 18.00 – Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu d-ra Elena Basescu. O pun in tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.

Ora 19.00 – Toti trei mananca scoici la un restaurant din centru.

Ora 19.10 – D-ul Becali sustine ca scoicile se vomita mai usor decat pateul de gasca.

Ora 20.00 – Intoarcerea la hotel.

Ora 20.15 – D-ul Becali intra in dus.

Ora 20.15 si 20 de secunde – D-ul Becali iese din dus.

Ora 20.45 – D-ra Basescu deschide laptopul si isi pune gandurile pe hartie.

Ora 20.45 si 10 secunde – D-ra Basescu inchide laptopul.

Ora 21.00 – D-ul Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange.

Ora 22.00 – D-ul Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.

Ora 22.30 – D-ul Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.

Ora 23.00 – D-ra Basescu pleaca in club.

Demascarea unui genocid global

     Daca va plac teoriile conspirationiste pe acest site gasiti de toate si pentru toti . Interesant mi s-a parut articolul despre Gripa porcina ....

http://www.exploziv-news.ro/criminalii-romaniei/92-qpastorulq-penal-ioan-petric-si-adrian-nastase-complici-la-incalcarea-sigurantei-nationale-i.html

Constantin Popovici versus Elena Basescu .... Cum , nu stiti cine e Constantin Popovici !? :-O

     Am crescut intr-o familie in care sportul a fost la loc de cinste. Pentru mine insa a fost traumatizant !!!! La varsta de 3 ani m-a dus tata la bazinul de inot de la ILSA . Imi aduc aminte ca la prima intalnire am intarziat, asta fiind unul dintre defectele tatalui meu . Ceilalti copii erau in bazinul de inot impreuna cu antrenorul si fiecare tinea o ,,scandura" cu mainile si dadeau din picioare. Pentru ca am intarziat antrenorul ne-a spus sa asteptam, insa eu fiind prea mica pentru a avea o rabdare educata am sarit in bazin cand nu se uita nimeni la mine. Antrenorul l-a rugat pe tata sa plece si sa revina dupa o ora spunandu-i ca nu vor fi probleme. Nu imi era frica de apa deci voi invata repede sa inot. A avut dreptate, insa destinul meu a fost altul, aveam altceva de facut in viata asta. 

     La 4 ani , din cauza frigului si a apei foarte reci am facut bronsita apoi astm bronsic si am fost obligata sa renunt la ceea ce eu numesc ,, mediul meu natural " , apa. M-am multumit cativa ani sa merg cu tata la antrenamentele lui la handbal (tata a fost antrenor), in cantonamente cu echipa sau in turnee. Pe la13 ani m-am razvratit si faceam sport pe ascuns.... Am inceput sa alerg prin spatele blocului , apoi la balta ( cea din zona Dambovita) si incet, incet am inceput sa am o conditie fizica. M-am inscris in echipa de handbal a scolii si dupa aprox. 3-4 luni, ,,d-na Cojocarita", o handbalista renumita la vremea aceea, m-a vazut si m-a recomandat unei antrenoare. Le-am spus problema mea insa m-au incurajat sa nu renunt pentru ca sportul nu poate sa-mi faca rau. Nu la fel de incantata a fost doctorita mea care s-a infuriat si a spus ca nu ma mai trateaza, ca suntem o familie de ,,tampiti" si nu ne dam seama la ce riscuri ma supun. Parintii au fost impresionati de reprezentatia doctoritei insa eu , adolescenta fiind stiam mai bine ce imi doresc asa ca am continuat tot pe ascuns.  Pe la 22-23 ani am renuntat sa ma mai implic asa ca acum ocazional mai fac ceva miscare ... Si ca sa fie totul foarte clar boala s-a manifestat pana pe la 24 ani,  ca in facultate sa realizez ca acele crize de astm le faceam pe fond psihosomatic .....  Ironia sortii sau .... ? (pentru cei care sunt convinsi ca Psihologia e o ,,labareala" vreau sa le spun ca pentru mine a fost ,,mana cereasca", mi-a schimbat viata si pentru asta sunt datoare si trebuie sa platesc un pret , placut de altfel : sunt dedicata si responsabila fata de meseria de psiholog ).

     In fine, am ramas o fana a sporturilor de performanta. Urmaresc Campionate Mondiale , Europene , Olimpiade evident atat cat imi permite timpul. Acum ca sunt in concediu m-a uit la Turul Frantei la ciclism care azi a fost urmat de o transmisie in direct de la Roma unde se desfasura finala la Sarituri in apa de la Platforma de 10 m, masculin . Si ce sa vezi ?! In finala romanul nostru Constantin Popovici pe care l-am vazut si la Beijing anul trecut insa atunci nu a facut o impresie deosebita (locul 23 ). In timpul concursului din aceasta seara cele doua comentatoare de pe Eurosport au oferit cateva date despre sportivul nostru. Si am ramas perplex !!!!! Acest tanar (are 21 ani) se pregateste pentru aceste concursuri sarind in saltele de bureti !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!  

     Am intrat imediat pe net sa aflu mai multe detalii si normal ca am gasit cu greu informatii despre el. Totusi ce spuneau cele 2 comentatoare este perfect adevarat : 80 % din perioada de antrenament se pregateste sarind in bureti iar in restul timpului la singurul bazin din Romania (in imaginea de mai sus) in care poate sa-si faca sariturile , aflat undeva pe la Sibiu (sper ca am retinut bine).        

     Copilul asta e demn de Cartea Recordurilor, cu atat mai mult cu cat in aceasta seara a terminat finala mondiala pe locul 8. Va dati seama !!!!!????? E pe locul 8 in lume si el se antreneaza in bureti ..... Dar oare ce ma mai mir cand conditiile de antrenament sunt mai rele decat acum 30 de ani (bazinul de la ILSA in care eu m-am imbolnavit nici nu mai exista).

      Si cum sa nu te enervezi cand o vezi pe Udrea calatorind prin tara legata de geanta Vuitton .... cand pe un vapor in Delta, cand intr-o caleasca la nu stiu ce serbare, cand la Festivalul de Jazz de la Garana... Ce sa mai zic de Base si Geoana care si-au inceput campania electorala. Si toti nesimtitii astia se plimba pe banii publici adunati din lefurile noastre. Dece sa ne mandrim cu acest tanar sportiv Constantin Popovici cand putem sa o promovam pe Elena Basescu ??? Doar asta este imaginea pe care o dorim Romaniei , nu-i asa ??!!! 

     Ma simt penibil cand ma gandesc ce aroganta am fost anul trecut cand am auzit ca s-a clasat pe locul 23 la Olimpiada ..... Il felicit din tot sufletul ca a ajuns acolo , il felicit ca a ajuns pe locul 8 in lume si sigur vom mai auzi de el ..... Felicit echipa Romaniei la scrima care a luat saptamana trecuta medalia de aur la Mondiale. Ei sunt emblema Romaniei in lume , ei trebuie promovati ... 

      

Comunism, capitalism sau anarhie ?

      Azi m-am intalnit cu fetele mele (fostele mele eleve) si am povestit amintiri din copilarie. Imi face placere sa-mi aduc aminte de acea perioada desi a fost in ,,era comunista". Mai sunt cateva luni si se implinesc 20 de ani de la revolutie , atat cat a prezis celebrul Brucan ca avem nevoie pentru a scapa de comunism. Ce nervos a fost tatal meu atunci cand a auzit aceasta ,, aberatie spusa de un securist imputit !!!!! " (l-am citat pe tata).

       Din pacate  Brucan a gresit , dar nu pentru ca a spus prea mult ci pentru ca a spus prea putin. Totusi e discutabila si aceasta idee pentru ca sincera sa fiu am trait 16 ani in comunism si stiu foarte bine cum arata si cum se simte comunismul insa ceea ce traiesc de 20 de ani nu seamana a comunism, dar nici a capitalism .....  poate a anarhie. Nu este ceea ce speram pe vremea lui Ceasca atunci cand stateam la coada la banane verzi sau cand mergeam sa ne luam ratia de unt si zahar. Si am sa revin la fetele mele si nu numai,  la tinerii din ziua de azi care sunt aruncati in aceasta lume in care principala preocupare este banul. La tinerii care vin la cabinet pentru ca nu isi gasesc rostul intr-o lume in care ei simt ca trebuie sa fie onesti, modesti si tot ce gasesc in jurul lor este rautate , agresivitate si dispret pentru orice norma morala care iti poate strica imaginea. La tinerii care sunt extrem de constienti de faptul ca nu au nici o sansa sa-si cumpere o locuinta doar pentru ei si sunt condamnati la permanentul conflict intre generatii.

       Toti condamnam comunismul !!!

       De cate ori discut acest subiect cu tatal meu ajungem la cutite. Ma tot intreaba daca imi aduc aminte cum stateam cu cheia legata de gat si ma jucam in fata blocului ?!

      Normal ca imi aduc aminte . Insa eu stiam ca la ora 3 jumatate parintii mei vin de la lucru. Acum mii de copii stau si asteapta sarbatorile cand s-ar putea sa-si vada parintii plecati la munca in Spania , Italia sau mai stiu pe unde....

      Normal ca-mi aduc aminte de cozile la banane verzi mai ales ca acum trec pe langa ele si ma uit cu scarba la ce pret au .

      Normal ca-mi aduc aminte cum imi faceam temele la lumina lumanarii si cum citeam carti cu lanterna pe sub plapuma. Dar era mult mai incitant decat sa pierd ore la calculator si televizor si sa-mi dau seama ca nu raman cu nimic si mai si am dureri de cap cand vad factura la curent , gaz , etc.

      Normal ca-mi aduc aminte ca mancarea care arata ca esti prosper era supa de taitei si cartofii prajiti cu gratar de porc si mazare pe care incercam sa o pescuiesc cu furculita si primeam cate una peste cap de la mama care imi reprosa ca avem musafiri si eu ma prostesc cu mancarea. De fapt mie chiar imi placea mazarea si imi era rusine sa o iau cu mana asa ca ma chinuiam cu furculita .... boaba cu boaba ... Si totusi atunci nu prea erau oamenii obezi. Ne plangeam ca mancam salam cu soia ... acum ma duc si cumpar chiftele cu soia aduse de la unguri pe care dau o gramada de bani si le consider delicatese....

     Normal ca imi aduc aminte ca aveam doar 2 ore de transmisie la TV in care aflam despre ,,vizitele tovarasului Nicolae Ceausescu impreuna cu tovarasa academician Elena Ceausescu " si tocmai de aia nici nu dadeam drumul la televizor. Preferam sa citesc o carte.

        Acum ma uit la stiri !!!!! Si ce vad ?! Ca suntem reprezentati in Parlamentul European de un cioban incult, de o ,,papusa Barbie" (care se presupune a fi ceva frumos...mie sincera sa fiu nu mi se pare nici macar draguta , dar asta e ... gusturile nu se discuta) si de Vadim pe care eu l-am avut studiu de caz in facultate la Psihopatologie (asta prin anul 2000 ).

       Mai vad si traditii in diferite tari unde oamenii se bat cu tone de rosii in conditiile in care in Africa copiii mor din lipsa unei alimentatii adecvate. Mai vad oameni omorati de tauri tot in spiritul unei traditii in timp ce alti oameni se lupta cu chimioterapia si cancerul. Si ca totul sa fie minunat in SUA un dealer de masini ofera cadou o arma la fiecare masina cumparata.

       Cei care ati trait acele vremuri ....asa va imaginati viitorul ? Ce spuneti de copiii care merg la gradinita cu telefonul mobil in buzunar ? Ce spuneti de faptul ca oamenii de valoare si profesionisti sunt pusi la colt ca sa nu fie evidenta prostia majoritatii ? Ce spuneti de strandurile pline de copii mici alaturi de femei cu sanii goi, de burtosi cu zgarda de aur la gat calare pe cate o anorexica cu 30 de ani mai tanara (si evident tot cu sanii goi) ?

       Asta era viitorul pe care l-ati visat ?!  EU NU !!!!!! Si mi-e dor sa mai stau la o coada la barfa si sa ascult ultimul banc cu Bula , mi-e dor sa citesc o carte cu lanterna pe sub plapuma (evident ca pot sa fac asta dar nu are nici un farmec), mi-e dor sa mananc rosii cu gust de rosii si salam de soia (si sa nu imi pun problema kg in plus), mi-e dor de cele 10 minute din desenele ,,Alba ca Zapada" transmise in Albumul Duminical , mi-e dor sa ma uit la Revelioanele cu Stela si Arsinel (si multi altii) decat la manelisti plini de prost gust ......

       Mi-e dor de aceste lucruri nu de comunism !!!!!!!

       Si totusi oare spre ce ne indreptam ?

      Mi-am amintit un citat din Paulo Coelho : ,, Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat este necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii ." Cum ar fi daca am extrapola citatul la intreaga natiune ?! Oare asta ni se intampla si noua , ne complacem in aceasta mizerie mai mult decat este necesar ?! Sa fie oare oul aruncat inspre Boc si huiduielile primite de Udrea un semn ca inca mai avem puls ?

      Raspunsul va veni la alegerile din iarna ...... 

Logica struto-camilei !!!

    Imi place Mircea Badea. Ma uit dimineata la emisiunea lui transmisa in reluare si de fiecare data ma amuza , ma enerveaza, imi ridica tensiunea .... adica un conglomerat de sentimente. Dece imi place ?! Pentru ca eu nu pot fi ca el desi imi doresc de foarte multe ori sa am curajul sau sa traiesc nebunia cu care isi descarca nervii comentand aberatiile politicienilor, iesirile presedintelui, aparitia in ziarele de scandal a ,,VIP-urilor" gen Sexi Braileanca, Nikita , s.a. Dar ultima  promisiune pe care a facut-o mi se pare de departe geniala . Este o promisiune pe care a facut-o politicienilor.... si anume ca se va plimba in fundul gol cu pene lipite de fund pe o autostrada, daca aceasta va exista in urmatorii 2 ani in Romania. Eu ader la aceasta forma de recunoastere a greselii de a fi total neincrezator in ,,potentialul" clasei politice de a duce la capat o promisiune pe care o face cu convingere in fiecare campanie electorala. Tot intr-o dimineata (se pare ca dimineata sunt impresionabila), citesc in Timis Expres un mic articol in care se prezenta o altfel de idee geniala de protest impotriva exprimarii presedintelui fata de Invatamantul romanesc care ,,produce analfabeti". Asadar , un domn, absolvent al scolilor din Romania propune purtarea unui tricou pe care scrie ,,SUNT TAMPIT!" Pai ce sa mai spun .... inseamna ca toti suntem tampiti cu precizarea ca diferentierea se face astfel : ,,Tampiti politicieni , tampiti cu functii de conducere, tampiti cu masini scumpe si firme imobiliare, tampite cu genti Vuitton si ...... evident , tampitii de rand cu studii superioare care muncesc pentru ca celelalte categorii sa aiba ce sa fure ..... Deci , daca ar fi sa ma iau dupa interpretarea profului meu de logica din facultate ale carui propozitii logice contineau substantivul ,,struto-camila" (oare cum arata ?.... as fi curioasa cum si-o imagineaza altii ) si care imi demonstrau ca eu nu am nici o logica , asadar tampitii sunt cei cu studii superioare pentru ca nu ar mai fi nimic de furat daca ei nu ar munci . Sic !!! 

Cum poate fi definita frica .

   In cazul in care va intereseaza un mic exercitiu de dezvoltare personala. Poate pentru unii se potriveste, poate altii afla ce anume le guverneaza viata si le determina deciziile..... pentru altii doar cultura generala si cred ca pentru cei mai multi motiv de enervare.....

     http://www.nlpexplorer.eu/filme-nlp-si-hipnoza/neale-donald-walsch-teama-spaima-si-frica.html

Voluntariatul in Invatamantul contemporan .

       Azi am prestat munca de voluntariat pentru sistemul de Invatamant  !!!! Hmmmm , sentimentul asta imi este foarte cunoscut.... parca l-as trai in fiecare zi . Dar sa revin . S-a dat examenul de titularizare in Invatamant, iar eu m-am inscris la supravegheat. Am fost repartizata la Liceul Tehnic Ion Mincu , asadar azi dimineata m-am trezit la ora 5 , m-am imbracat in camasa alba si fusta neagra (ca asa e frumos ) si la 6:30 eram in fata la Ion Mincu. Aveam inima stransa pentru ca simteam ca ceva nu va fi in regula si ...... mama ce buna sunt la chestiile astea premonitorii !!!  Evident .....   mi se spune:

,, - Domnisoara , nu sunteti pe lista ...."

,, - Ok, dar ce ar trebui sa fac ? ....

,, - Asteptati sa termin cu cei care sunt pe liste si va caut si pe celelalte liste "

,, - Pe care ,,celelalte liste " ?!

,, - Asteptati , ca nu este vina noastra !"

     Nu stiu care era vina mea dar vizibil iritata pentru ca afara se inghesuia un card de gaste care povesteau de experientele anterioare de la supravegheat , ma infoi in pene si incep sa caut secretariatul , directiunea ,  pe oricine care ma poate lamuri. Si dau peste o alta secretara (cea care nu ma gasea pe lista era secretara sefa ) binevoitoare si draguta care incepe sa de-a telefoane, sa ma caute pe alte liste : lista de saptamana trecuta, lista de ieri , lista de la Liceul Ion Mincu , lista de la Liceul MIU, lista de la Liceul Calderon, lista de la Liceul Ungureanu .. NU-S !!!!! Intre timp apare secretara sefa cu alte trei profesoare ,, disparute de pe lista ". Ma intreaba :

,, - Dumneavoastra ati fost anuntata ca trebuie sa veniti la Ion Mincu ?!"

,, - Da. Saptamana trecuta am primit un telefon de la o doamna care s-a recomandat ,,secretara de la Ion Mincu" si mi-a spus ca azi la ora 7 sa vin aici ....

,, - Aha !! Si ce numar de telefon era ?"

,, - Un numar de fix ..."

,, - Atunci nu eu v-am sunat ca eu am dat telefon de pe un RDS cu prefix 0356 - !!!!! "

    Ma uit la celelalte doamne , ele se uita la mine si normal..... incep sa rad ca o tampita lucru care a enervat-o pe doamna ,, secretara sefa " si a plecat. Cealalta secretara (care nu era sefa ) continua cautarile , de data asta pentru celelalte doamne.

    Cuprinsa de un sentiment eroic si plin de importanta solicit sa fie chemat presedintele comisiei/directorul care ne  poate lamuri. Apare unul din personajele solicitate care vizibil impresionat de decolteul camasii mele asculta calm ce am de spus si evident ca ia decizia cea mai normala : 

,, - Sa vina secretara sefa !!!! "

   Si apare...... cota  cea  mai ridicata  a curbei lui Gaus la  nivelul de inteligenta in populatia secretarelor sefe din scolile romanesti. Asculta mirata ce ii spune presedintele comisiei , se uita la mine si zice :

,, - Domnisoara ...... (pauza lunga, cu suras ironic in coltul gurii) , eu v-am spus ca v-am gasit pe lista si ca trebuie sa mergeti la etajul 2 sa vi se faca instructajul !!!!!

     Liniste ....... inmarmurire  ....   liniste ...... mirare ......

,, - V-am spus ..... am crezut ca ati inteles !"

      Liniste ....... inmarmurire  ....   liniste ...... mirare ......

     Evident ca ajung in sala si imi dau seama ca am gura uscata . O intreb pe colega mea daca primim apa..... Nu stie . Ma duc sa intreb, normal !!!! IAR EU !!!!????? Ce mai doresc ?

,, - Apa, doamna , apa !!!

,, - De unde sa va dau apa ca nu am primit bani pentru apa !!!!!"

,, - Adica stam 4 ore , in examen fara apa ???!!!!"

,, - Pai de unde vreti sa va dam , luati de la ghiuveta !"

,, - Va dau eu bani numai sa trimiteti o femeie de servici sa cumpere ..."

,, - Nu se poate ! "

,, - Cum nu se poate ??!!!! Va dau eu bani !!!"

,, - Nu are voie sa iasa nimeni din Centrul de examinare !"

     Nu am primit apa, noroc ca o doamna de la contabilitate a auzit discutia si imi da o sticla cu apa cu promisiunea ca nu spun la nimeni de unde o am . Dupa o ora de la inceperea examenului o femeie de servici a adus in fiecare sala 5 pahare de unica folosinta . Atat !!!! Macar noi aveam apa !!!!! Si ca totul sa fie minunat o intreb pe colega mea cu cat suntem platiti pentru acest efort ? Ha, ha, ha, ha, ha , ha ....... !!!!!! Cu 25 Ron impozabili !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

     I-am donat pentru apa de anul viitor ......

     De multe ori stau si ma gandesc la ceea ce mi se intampla . Daca ar fi un eveniment ... asa ...unul la 5 ani, poate ca nu ar fi nimic suspect dar cand apare cate unul la 5 zile incepi sa te intrebi ce se intampla. Eu ma tot intreb ce am facut in vietile anterioare ? Chiar asa mare capcaun am fost ?!!!